Foarte aproape de Arieseni, la marginea localitatii Albac, am descoperit un coltisor de liniste si voie buna in mijlocul naturii. O casuta alba cu acoperis rosu care sta semeata-n mijlocul unei poenite, strajuita de dealuri impadurite ne-a oferit timp de trei zile toate bucuriile vietii la tara, fara sa ne lipseasca de confortul cu care eram obisnuiti la oras. Camere frumoase, baie curata, internet wireless si-un restaurant de te lingi pe degete, plus multe zambete si ospitalitate cum numa-n Ardeal gasesti 🙂 Intr-un cuvant (sau doua): Poiana Verde.
Am facut rezervarile pe ultima suta de metri, fara sa apucam sa studiem in detaliu ce ofera si ce nu. Am vazut pozele cu poenita, cu florile si camerele simple si-am zis: gata, aici o sa stam! Cand am ajuns la fata locului infometati si-am descoperit ca nu exista un restaurant in adevaratul sens al cuvantului, cu meniu din care sa-ti poti alege ce vrei sa mananci m-au cam trecut fiorii. Pe cat de pofticioasa sunt, pe atat de mofturoasa sunt. Insa nu mai aveam ce face. M-am asezat la masa, resemnata, cu Ana pe-un picior si-ntr-o jumatate de ora ma declaram cel mai fericit om de pe pamant.
Stiind ca nu mananc pui in general, le-am rugat pe doamnele de la pensiune sa aduca o singura portie de supa de gaina. Ele au zambit si mi-au raspuns ca oricum supa o aduc intr-un castron din care servim cat vrem. Doar sa o gust, ca cine stie. O lingura a fost suficienta. Nu m-am mai oprit decat dupa doua farfurii cu varf 🙂 Si-a papat si bebe foarte incantata de noul amestec zeama – taietei – carnita. Dupa aceea, fel dupa fel, masa dupa masa, cei de la Poiana Verde ne-au convins ca merita toate diplomele puse-n rama la receptie, obtinute la concursul anual de gastronomie din cadrul Targului de Turism Rural.
Nu va mai spun ca desi noi aveam cazare cu demipensiune, cum ne prindeau pe-acasa ne tentau ba cu un suc, ba cu o prajitura facuta-n casa, ba cu o clatita. In plus, desi se vedea ca sunt ocupate pana peste cap, daca eram la masa si Ana n-avea stare veneau si ne intrebau daca nu vrem sa o tina ele ca sa mancam linistiti. Iar la plecare si-au cerut scuze ca nu s-au putut ocupa de noi asa cum fac de obicei, caci a fost nebunie mare cu targul. Am facut ochii mari si m-am intrebat in sinea mea cum ar fi putut sa ne rasfete mai mult de-atat?!?
Vom afla raspunsul cat de curand, caci ne-am propus sa ne intoarcem in Apuseni sedusi de peisajele de vis si de locsorul acesta in care ne-am simtit ca la mama acasa.
Ce ne-a placut la Poiana Verde
- curtea imensa cu flori si loc de joaca pentru copilasi
- mesele delicioase si portiile imense
- afinata!!!
- ospitalitatea celor de la pensiune care ne-au intampinat cu zambetul pe buze si-au tinut-o asa pana la plecare
- aerul curat, imprejurimile si centrul de echitatie de peste drum
- rampa de la intrare care-ti permitea sa urci carucioarele fara sa le iei pe sus
Ce nu ne-a placut la pensiune
- Internetul care nu prea mergea in camera si lipsa semnalului la telefon tot in camera. Asta poate sa fie si un maaare plus daca vii acolo sa te deconectezi, insa Bogdan avea de lucru si a intampinat ceva probleme.
- Mici detalii la baie, in special, insa cand ai burta plina si te simti fenomenal nici nu mai conteaza altceva.
- Izolarea fonica aproape inexistenta. Daca cei din camera alaturata vorbeau normal, auzeam tot ce ziceau. Nu vreau sa ma gandesc cum a fost pentru ei sa se trezeasca in tipete de bebelus. Poate, totusi, nu e asa in toate camerele. Cele doua despre care vorbesc comunicau printr-o usa si ma gandesc ca de-asta se auzea asa usor orice.
Cat costa cazarea la Pensiunea Poiana Verde?
Noi am dat 150RON/zi/persoana pentru cazare cu demipensiune si-am fost mai mult decat multumiti de raportul calitate/pret.
P.S. Daca va intrebati de ce avem asa putine poze…ei bine, am trait atat de intens intreaga experienta incat am uitat complet de relatarile online. Sa ne fie cu iertare 🙂
- Spatiu de joaca
- Scaune de copii in restaurant
- Izolare fonica
- Gradina generoasa
- Meniu copii*
- Personal prietenos cu cei mici
- Piscina
- Patut bebe
*chiar daca nu exista meniu special pentru copii, mancarea servita in restaurant e potrivita pentru cei mici
Foarte frumos locul! Cred ca si iarna cand este muuulta zapada este un loc de vis!
Daaa, cred ca-i un loc desprins din povesi iarna! La gura sobei, cu un vin fiert sau la o tavaleala prin zapada in curtea pensiunii.
Mai precis putin, Albacul se afla la 23 km de Arieseni. Agropensiunea Poiana Verde este asezata intr-adevar intr-un loc frumos, o mica depresiune intre dealurile din jur, iar curtea cu iarba frumos intretinuta si plina de flori constituie un plus, mai ales pentru cei cu copii, pe care ii pot lasa linistiti sa se joace acolo. Soseaua trece pe la poarta pensiunii dar asta nu constituie o problema de siguranta, fiindca traficul nu este intens.
In Albac, Garda de Sus si Arieseni (care se insira ca margelele pe ata) sunt foarte multe pensiuni, pentru toate gusturile si buzunarele, asa ca ai de unde alege, iar iarna este feerica in zona.
Foarte frumos descris!si noi mergem in zona cu cei mici si ne simțim excelent, aerul de brad, liniștea, gazdele primitoare si prăjiturile lor delicioase ne fac sa suportam lungul drum pana la Arieseni.Si ne mai place ca nu e deloc aglomerat, cum e in zona Bran Moeciu!