Cum a fost in Casa din copac, Predeal

Din start o să vă spun că atunci când am făcut rezervarea pentru Casa din copac 2 (Complexul Harmonie, Predeal) am avut în minte o ieșire romantică în doi, nicidecum o mini călătorie în trei. Însă rezervând camera din octombrie anul trecut, n-aveam de unde să știm dacă o să avem cu cine să o lăsăm pe Ana. Și norocul n-a fost de partea noastră. Așa că weekendul nostru romantic în Casa din copac s-a transformat într-unul nu foarte reușit, cu dureri de spate, o mică răceală și un bebe obosit și mârâit.

Dar haideți să o luăm cu începutul.

Ce este Casa din copac?

E un loc de cazare inedit, aflat la cinci kilometri de Predeal și la o aruncătură de băț de Cabana Trei Brazi. Așa cum îi zice și numele, este o casă construită în copac. De fapt, e construită în trei copaci din ce ne-am putut da noi seama studiind-o atent. Iar dacă e să ne luăm după faptul că în octombrie 2012, când am făcut rezervarea, primul weekend liber îl aveau tocmai în aprilie 2013, pare să fie la mare căutare.

Cum arată?

Când o vezi pe exterior parcă nici nu-ți vine să intri. Pare ceva improvizat în mijlocul pădurii. Însă atunci când îi calci pragul, parcă te trezești într-un vis frumos. Blănuri de animale pe pereți, trunchiuri de copaci, șemineu, jacuzzi cu vedere înspre crestele munților și lumânărele peste tot.

Cu toate elementele astea aveau 99% șanse să o dea în bară și să iasă ceva kitschos. Însă nu e. După ce-am stat trei zile acolo pot să vă spun că fiecare lucru e gândit și răzgândit până când a ieșit perfect.

Mai puțin baia, dar asta e altă poveste la care o să revin mai încolo.

Ce ne-a plăcut mult de tot la Casa din copac?

Buuun, am ajuns acolo și trebuie să recunosc că imediat ce a plecat gazda noastră, țopăiam ca un copil mic de bucurie. Nu-mi venea să cred ce sentiment plăcut mă incearca stând acolo, între trunchiurile copacilor, admirând crestele Bucegilor.

Parcă nici nu mai conta că va trebui să ne descurcăm noi cu mâncarea, că nu avem Internet acolo și nici netul pe mobil nu merge. Doar ce naiba, suntem în copac! 🙂

Și senzația asta de bine a continuat și când am stat la aer curat, pe “terasa” casei, și când l-am urmărit pe Bogdan făcând focul, și când am plonjat în jaccuzi și ne-am uitat la stele.

Și-atunci de ce ne-am întors ca după război în București?

Însă, din păcate, când a venit vremea să dormim, a început coșmarul. Patul era cam mic și pentru două persoane care se foiesc în somn, ce să mai vorbim de două persoane și-un bebe. Lăsând asta la o parte, eu am dormit o mare parte din viață într-un pat antic și de demult, cu câteva arcuri care-mi atacau coastele când mă foiam. Așa că sunt călită bine. Dar nu suficient de călită pentru actuala saltea din Casa din Copac 2. Mi s-a părut fooooarte ciudat că au tratat totul cu mare atenție pentru detalii și totuși au păstrat o asemenea saltea.

În plus față de problema cu patul, a mai apărut și următorul inconvenient: încălzirea se baza pe un radiator + șemineu. Toate bune și frumoase, am avut parte de căldură, nimic de comentat. Însă după ce focul din șemineu se stingea, căldură se ridica și la nivelul patului rămânea un aer cam rece. Bogdan se trezea, mai aprindea câteva lemne, se culca, focul se stingea, se răcea zona patului, șamd. Dimineața, când ne trezeam de-a binelea, eram cam zgribuliți. Iar când ne ridicam din pat, ne izbea căldură din partea de sus a camerei de nu mai puteam respira. Extrem de neplăcută senzația.

Duminică dimineață ne-am trezit devreme, ne-am uitat unul la altul și-am hotărât: plecăm cât mai repede posibil! Eu destul de obosită după dormitul într-un pat deloc confortabil, Bogdan răcit de-a binelea, iar bebe mârâit din cale-afară.

Plusuri și minusuri

Ce ne-a plăcut:

• atmosfera romantico-rustică
• priveliștea revigorantă pe care o aveam prin peretele de sticlă
• jacuzziul din care vedeai crestele înzăpezite ale Bucegilor
• șemineul și sunetul lemnelor pocnind în noapte
• cadrul natural în care e amplasată casa
• terasa casei de pe care poți admiră stelele în creierii nopții

Ce nu ne-a plăcut:

• complexul nu are un restaurant propriu, iar cel cu care aveau înțelegere să livreze mâncare pentru clienții lor era închis
• în baie n-aveai pic de intimitate. De fapt e impropriu spus “în baie”, căci nu prea există o baie ci un colț de cameră cu wc și chiuvetă, separat de zona cu pat prin niște pânze
• patul cam îngust
• salteaua cu arcuri pe care le simțeai din plin cum te așezai în pat
• mica problemă cu încălzirea

Bine de știut: nu e un loc child friendly. Asta în cazul puțin probabil în care vă gândeați să mergeți acolo cu copilul. Mai ales dacă e mic și bagă totul în gură, locul are pericole la tot pasul. Pietricelele din cameră, cojile de copac de lângă jacuzzi, lumânărelele. Există și posibilitatea să cadă în jacuzzi dacă nu se ține prea bine pe picioare, sau să plonjeze în gol de pe terasa casei.

Concluzia?

Poate că o să vi se pară ciudat, dar v-o recomand pentru o escapadă romantică la sfârșit de primăvară sau început de vară, când nu e nevoie de încălzire. Cu toate minusurile ei, să stăm în Casa din Copac 2 a fost o experiență inedită. Nu știu alt loc cocoțat în copaci, unde să poți stă în mijlocul naturii cu (aproape) tot confortul vieții de la oraș. E ceva ce trebuie să încercați măcar o dată în viață 🙂

• Spatiu de joaca
• Scaune de copii in restaurant
• Izolare fonica
• Gradina generoasa
• Meniu copii
• Personal prietenos cu cei mici
• Piscina
• Patut bebe