Intre Eforie Nord si Agigea, ascunsa dupa un pod, chiar pe malul marii, sta Pescaria lui Matei. E un restaurant cu atmosfera relaxata, mancare buna si proaspata si cu un coltisor de plaja pe care copiii se pot distra intre felurile de mancare.
Cand am ajuns noi, intr-o vineri de mai, pe la pranz, era plin de masini (majoritatea cu numar de Constanta, semn bun) parcate care te miri unde. Nu exista o parcare oficiala, dar avand in vedere ca te gasesti pe un drum uitat de lume, slab circulat, poti sa lasi masina langa un boschete de pe marginea soselei.
Daca esti norocos sau faci rezervare din timp, poti sa prinzi loc pe terasa cu vedere la mare. Noi, fiind spontani in alesul restaurantului, am venit fara rezervare si ne-am multumit cu o masa in interior, interior luminos, construit cu atentie la detalii.
Am primit meniurile destul de repede, am dat comanda si felurile au inceput sa apara pe masa noastra in vreo 15, maxim 20 de minute. Avand in vedere ca restaurantul era plin si chelnerii alergau in toate partile incercand sa nu iroseasca nici o secunde mi s-a parut un timp bun de asteptare.
Ana s-a bucurat de timpul asta pentru a explora plaja. Si-a afundat piciorusele goale in nisip, a insfacat galeata cu grebla, forme si lopata si nici ca s-a mai dat dusa de langa mare. La apa s-a uitat cu jind, dar cand a descoperit cu varful degetelor ca e rece a plecat cu pasi grabiti din calea valurilor.
Mancarea, delicioasa! Icrele mi-au invadat bolta palatina cu un gust discret imediat ce-am crantanit intre dinti painea prazita pe care erau intinse. Cum peste nu mananc, nu pot sa va spun mare lucru despre borsul de peste, scrumbiile mamei si pestii lui Bogdan, doar ca ei au fost foarte multumiti de ce au mancat. In schimb, midiile mele au fost piesa de rezistenta, nu doar pentru mine, dar si pentru bebe Ana. Ea, dupa ce a facut turul mesei si a gustat de la fiecare cate ceva a hotarat ca cel mai bine e sa se pozitioneze strategic la mama in brate. Si-a revendicat fiecare a doua scoica scoasa din carapace.
Singurul fel care nu ne-a dat pe spate a fost portia de rapane. Fata de cele gustate la Dalboka, astea de la Matei parca erau cauciuc.
Chiar si asa, dupa vreo doua ore placute la Pescaria lui Matei am achitat nota de aproape 200 RON (pentru trei persoane care au mancat pana aproape de plesnire si-au mai si baut vin, apa, cafea) si-am plecat cu zambetul pe buze. Exista restaurante faine, cu servicii bune si pe litoralul nostru! Yuhuu!
E fix langa mine (eu fiind din Eforie Sud) si de vreo doi ani ma chinui sa ajung aici. Cam in perioada in care am mers prima data si la Dalboka. Arghhh, hai ca poate imi iese vara asta! 🙂
Cunosc senzatia. Si eu m-am chinuit vreo doi ani sa ajung la Dalboka. Desi treceam des prin zona nu se aliniau stelele sa sed la masa si sa ma delectez cu scoicile lor.
Sunt curioasa cum o sa ti se para in plin sezon. Noi am fost in mai si era plin. Cand ma gandesc la iulie, august am in minte cozile din fata pizzeriei Da Michele :))
Noi am fost in vara asta in plin sezon (iulie) cu amandoi copiii, baiatul de 1 an si 8 luni si fetita de 4 luni. A fost bine pentru baiat, s-a jucat in casuta de plastic de pe plaja si s-a dat in leagan. Ultima data batea vantul cam tare si era curent pe terasa, chiar daca am cerut sa coboare paravanul de folie transparenta din dreptul mesei noastre. Din fericire nu au aparut mucii de rigoare. Super locatie, briza, aer curat, mancare buna, interactiune cu marea.
Un restaurant superb care serveste peste alterat. Am facut toxinfectie alimentara. Din pacate nu am putut face plangere la opc pentru ca nu am primit bon fiscal si nestiind ce urma sa se intample nu m-am gandit sa cer.
[…] sa mancam cat mai departe de statiunea “vedeta”. Fiind cu Ana, am vrut sa mergem la Pescaria lui Matei. Nu ne-am gandit sa facem rezervare. E septembrie, cat de aglomerat poate sa fie?! Foarte. Atat de […]
Delicios arata pestele si midiile! De trecut pe lista restaurantul pentru urmatoarea vacanta la mare. 🙂
Nu este un loc in care sa mergi cu copilul atata timp cate ospatarul iti atrage atentia sa ai grija de copil ca poate deranja clientii. Si in cazul de fata nu era cazul ca era linistit copilul!
Cind ai noroc…
Ne lalaiam prin Eforie cu masina (simbata pe la prinz, fugiti din Bucuresti in dorinta de a schimba aerul plimbindu-ne pe malul marii) si din cauza lucrailor la drum am luat-o aiurea in speranta ca vom ajunge pe malul marii. Habar n-am pe unde am luat-o dar ne-am trezit sub un pod linga un restaurant care arata bine si era plin ( la sfirsitul lui noiembrie, la mare, undeva, in balarii , prin Agigea!!! ). Am intrat, am gasit loc (cu destula greutate) ajutati de personalul tinar politicos si care, dupa cum s-a dovedit ulterior, si profesionist, am comandat,am fost serviti repede cu icre de stiuca foarte bune ( portii babane si piine prajita foarte buna), in asteptarea saramurii de calcan care a a aparut si ea in timp rezonabil si care a mers foarte bine cu un vin roze ( nevasta mea dixit pentru ca eu eram pacaliciul cu permis), totul la un pret rezonabil, servit repede, bine de un personal care, desi era aglomerat, nu te lasa sa astepti. Dupa ce am iesit din restaurant insotiti de multumiri si urari de drum bun din partea personalului ( unde i-or fi gasit frate, ca parca nu mai eram in Romania) ne-am invirtit si prin zona, care s-a dovedit a fi atractiva si bine amenajata, ceea ce ne-a marit lista cu locuri de mers vara, am plecat, intrind intr-o zona crepusculara pe niste drumuri neluminate, fara indicatoare, care ne-au adus de doua ori inapoi la resturant, am profitat de faptul ca o masina cu numere de Constanta pleca si ne-am tinut de ea pina am ajuns la iesirea din Agigea la podul in vesnica lui renovare de unde stiam drumul si am plecat acasa cu hotarirea ferma de a reveni si in alte weekend-uri, nu de alta dar mai erau multe feluri in meniu…
Probabil numarul mic si calitatea mediocra a restaurantelor cu specific pescaresc de pe litoral fac Pescaria lui Matei sa se bucure de notorietate, dar bucataria rezonabila si preturile mici din punctul meu de vedere nu pot inlocui lipsa crasa de calificare si bun simt a ospatarilorsi sefilor acestora.Intr-o frumoasa zi de iulie am hotarat sa rezerv o masa de noua persoane pentru ora 8 seara penru mine si prietenii mei.Avea sa ni se ia comanda si aveam in urmatoarele oresa servim antruri si bauturi dupa numeroase insistentedin partea noastra.Mancarea efectiv a fost adusa la ora 11 noaptea.M-am adresat persoanelor ce pareau a fi sefi sau patroni si acestia au gasit de cuviinta sa invinovateasca ospatarul de parca eu il angajasem.La replica meacum pe la 11 oamenilor nu le mai este foame, persoanele responsabile au ne-au pus mancarea la pachet.Precizez ca dintre cei noua meseni trei erau copii de 7ani.Cel mai neplacut moment al serii a fost insa atunci cand incercand sa explic celui care parea a fi seful cel mare ca suntem total nemultumti si ca nu e o problema de bani la mijloc pentru ca de regula oamenii merg in restaurante sa se simta bine nu pentru a face economii acesta a ridicat intelept din umeri…Asadar am achitat si le-am spus ca voi povesti istorioara mai departe pentru a le face o buna publicitate in randul amatorilor de nervi intinsi si calcan rece la pachet.Si inca ceva: m-am pus in locul unui patron care are un
personal slab.Eu daca as fi avut un client nemultumit as fi venit la masa si as fi incercat sa gasesc o solutie ,as fi incercat cu vreo glumita sau faceam eventual un discount pentru a mai indlci un pic supararea.
[…] a venit cu recomandari calduroase de la un prieten amator de peste. Ne-a zis mai demult ca daca la Pescaria lui Matei nu prindem loc e o cherhana de care nu stie atat de multa lume, cu spatiu de joaca si mancare […]