N-am crezut ca cel mai usor e sa calatoresti cu bebelusii. Abia asteptam sa mai creasca Ana, sa pot interpreta mai usor felul in care percepe locurile noi, sa mearga singura, sa-si manifeste dorintele si preferintele. Stiti vorba aia cu ai grija ce-ti doresti? Ana a crescut, merge singura, isi manifesta foarte clar dorintele si, brusc, calatoriile in trei au devenit de doua ori mai solicitante. Vestea buna e ca si satisfactia noastra, ca parinti, a devenit de doua ori mai mare atunci cand o vedem fericita sa descopere lucruri noi in deplasare.
Anul asta a fost unul plin, atat cu iesiri in strainatate, cat si cu multe plimbari prin tara. Ne pregatim de ultima plecare din 2014, la pietele de Craciun din Irlanda, insa pana atunci iata pe unde ne-a dus dorul de duca in al doilea an de calatorii in trei:
Mogosoaia
Cu stomacu-n gat ma uit la Ana cum se desprinde din bratele mele. Face un pas, doi, trei, primii in afara casei. Buf. Se incrunta, scanceste o data si intinde manutele spre mine in semn de ajutor. O ridic si porneste din nou, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
Pentru noi, Mogosoaia cred ca va ramane sinonim cu primii pasi in deplasare.
Cipru
Mese imbelsugate cu mezze peste mezze, o Ana pofticioasa, care totusi n-avea stare sa astepte finalul pranzului, nopti nedormite si cearcane adanci, coada de oameni care asteptau sa treaca din nord in sud, culorile vii ale Ciprului de Nord si peisajele superbe admirate de pe vreun deal uitat de lume – cam astea-s coordonatele de care o sa ne aducem mereu aminte, apropos de escapada in trei, in Cipru.
Greaca
Doua luni mai tarziu, pedalam pe niste biciclete incercate de vreme, pe drumuri de tara, printre gaini si vaci, curti cu pomi infloriti si sateni curiosi. Savuram putinele clipele de liniste, in aer liber, in timp ce Ana ramasese cu mama la Domeniul Greaca.
Dwarsgracht, Olanda
Antrenamentul la pedalat ne-a prins bine in Olanda, unde am ajuns de Paste. N-o sa uit niciodata bucuria din ochii Anei, in timp ce descoperea, pentru prima data, cum e sa stai calare pe ghidonul unei bicilete. Vanticelul ii zburatacea carliontii si ea ranjea la canale, la barci, la miei si vulturi.
Giethoorn, Olanda
Asa cum nu o sa uit nici cum m-a apucat plansul, in mijlocul lacului, in timp ce barca in care ne gaseam toti trei era depasita de puterea valurilor. Ana se uita, nedumerita la mine, nu voia sa stea locului, iar Bogdan nu intelegea de ce sunt asa panicata. Pentru mine, amintirea asta e marcata in minte ca cel mai tensionat moment din calatoriile noastre in trei de pana acum.
Keukenhof, Olanda
M-am mai relaxat putin la Keukenhof, cea mai mare gradina cu flori din lume, unde Ana a descoperit o gramada de lucruri noi 🙂
Zabala
Apropos de gradini spectaculoase, nici cu domeniul Castelului Mikes nu mi-e rusine. E la noi, in Romania, e destul de putin cunoscut si, cel mai important, e super child friendly.
Lacul Sf. Ana
La intoarcere, de la Zabala am dat o fuga pana la Lacul Sf. Ana, unul dintre locurile mele preferate din Romania. Si Anei a parut sa-i placa, de acolo, din apa, unde a intrat incaltata si s-a balacit pe saturate.
Eforie Nord
Pe plaja hotelului Europa din Eforie Nord, Ana a descoperit nisipul – acest praf auriu de care nu se mai satura si pe care se distreaza aruncandu-l dupa mami si tati.
Sighisoara
La inceput de vara, in Sighisoara, Ana a descoperit cum sta treaba cu baietii astia, iar noi am avut o avanpremiera a emotiilor care ne vor incerca la aparitia primului fat frumos mai serios din viata ei 🙂
Cheile Nerei
Un exemplu perfect de “socotelile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ”. Cu toate astea, am ramas si cu amintiri frumoase din Cheile Nerei si imaginea unui apus fenomenal.
Hallstatt, Austria
Am auzit de atatea ori, din atatea guri, laude la adresa acestui Hallstatt ca n-am mai rezistat, mi-am luat copilul si sotul de mana si am zis gata, mergem sa vedem minunatia. Frumos, nimic de zis, pacat doar ca austriecii nu sunt genul de oameni cu care sa fim chiar pe aceeasi lungime de unda.
Five Fingers, Austria
Parca si mai frumos decat Hallstatul vazut per pedes sau din vaporas, e Hallstatul vazut de sus, de la Five Fingers. Se ajunge cu telecabina, iar panorama e de milioane.
Viscri
La sfarsitul verii ne-am pus in aplicare o dorinta mai veche: un miniTur al conacelor sau caselor traditionale din Romania transformate in hotel/pensiune. Am inceput cu o noapte la Viscri 125 de unde parca n-am mai fi plecat.
Saschiz
In drum spre urmatoarea oprire, am poposit la Saschiz, unde Ana a explorat biserica fortificata si a numarat pietricelele din fata ei.
Castel Haller, Ogra
La Castel Haller ne-am bucurat de apartamentul spatios, iar Ana a vazut diferentele dintre papagali si cocosi 🙂 Si-am dat o fuga si pana la Sovata.
Conacul lui Maldar, Maldaresti
miniTurul a avut ca ultima destinatie Conacul lui Maldar, unde voiam sa ajungem de mai bine de-un an. Am ramas impresionati de mobila superba din camere, iar Ana a facut (in sfarsit si din pacate temporar!) pace cu apa in piscina din mijlocul naturii.
Sibiu
Despre Sibiu ce sa va mai zis? Am ajuns la Muzeul Locomotivelor cu Abur si Ana a exclamat, pentru a mia oara: “Mama, tata, tu-tuuuuu!”.
Eforie Nord
Inceputul toamnei ne-a adus din nou pe litoral, mai mult fortat, chiar in Mamaia. N-am zabovit mai mult decat a fost necesar pe-acolo. Cum am scapat de treaba, am luat-o pe Ana si am plecat in cautarea unui loc cu mancare buna si servicii decente, ocazie cu care am descoperit cherhanaua La Stuf.
Moroeni
Iar finalul celui de-al doilea an de calatorii in trei a coincis cu escapada surpriza de ziua Anei, la Pensiunea Ferma. Un loc fain, unde ne-am simtit bine chiar si in conditiile in care acolo Ana a facut febra de aproape 40 de grade, pentru prima data, in deplasare.
[…] doilea an de calatorii în trei – 25 de imagini È™i amintiri ale unei familii fericite: Adriana, Bogdan & Ana cea […]
[…] Vai, dar cât de puÈ›in adevărată poate fi această afirmaÈ›ie! Tot ce se poate să nu am bani, n-am de unde È™ti cum o să stau cu bugetul luna viitoare sau anul viitor, sau peste 10 ani, dar nu cred că puiul ăla mic va fi principalul vinovat. Cât despre timp È™i chef, e ca È™i cum mi-ai spune că după ce vine cel mic È™i blond (sper eu!) nu voi mai avea chef È™i timp să fiu eu. Ba mai mult, cred că apariÈ›ia lui/ei mă va motiva È™i mai tare să călătoresc, să-i arat lumea. Ok, poate că atunci când va fi prea mic mă voi limita, sau voi alege mai atent destinaÈ›iile sau cazările, dar de renunÈ›at nu voi renunÈ›a la ele. Cred cu tărie că felul în care călătoresc se va modifica, dar să o mai aud pe asta că după un copil sau doi nu voi mai călători deloc, mi se pare stupid È™i mi se pare că e o chestie pe care o spui fără să gândeÈ™ti… Sau e scuza pentru neputinÈ›a ta de o mai face! Vezi la Lili sau la Adriana! […]