Duminica asta, la invitatia Ioanei, am povestit despre calatoriile cu cei mici in cadrul unei intalniri relaxate si informale la IKEA POPAS URBAN. Evenimentul s-a intitulat “In vacanta cu copiii: planuri, trucuri, idei de joc in deplasare”, a avut si-o agenda, insa a ajuns sa fie o discutie lejera si, sper eu, constructiva intre parinti calatori. Din ideile pe care am vrut sa le transmit combinate cu intrebarile aparute din sala am selectat cateva care cred ca ar fi de folos oricui vrea sa plece la drum cu copiii.
Fii sincer cu tine.
Una dintre primele intrebari pe care ni le punem atunci cand planificam vacantele cu fetele e “avem disponibilitatea emotionala si mentala sa petrecem x zile in destinatia respectiva cu ele in perioada aia?”. Se intampla sa avem luni mai tensionate la lucru, saptamani mai haotice sau pur si simplu etape ale vietii care ne consuma mai mult emotional si-atunci incercam sa folosim calatoriile pentru a ne reincarca bateriile si a ne regasi echilibrul interior. Cand suntem in astfel de perioade sa plecam cu copiii la drum ar insemna sa ne enervem din fiecare nimic care merge altfel decat ne-am inchipuit noi. Si stim cu totii ca mai niciodata planul de-acasa nu se prea potriveste cu cel din vacantele in formula completa.
Desi nu prea ne e comod sa raspundem cu nu la intrebarea de mai sus, cand se intampla asta fetele sunt bucuroase de-o vacanta la bunici, noi ne limpezim mintea si ne umplem de energie pozitiva, iar la intoarcere toata lumea vede schimbarile in bine.
Vestea buna e ca nu se intampla foarte des si avem parte de o gramada de escapade in patru, insa pentru noi e important sa existe de fiecare data etapa initiala in care evaluam oportunitatea unei calatorii cu familia.
Pune in balanta raportul pret-distanta-beneficii.
Si daca tot suntem la capitolul “evaluat oportunitati”, tot in etapa de planificare a unei calatorii ne intrebam daca experienta pe care ne inchipuim ca o sa o avem la destinatie merita resursele investite (bani, timp, rabdare). Pana acum, de exemplu, nu ni s-a parut ca merita sa mergem cu fetele pe alt continent. Pretul biletelor de avion, schimbarea de fus orar, timpul petrecut pe drum s-ar fi justificat doar daca ele ar fi putut sa aiba o experienta aparte, adica sa poata absorbi diferentele culturale, ceea ce nu era cazul.
O fi apa mai cristalina-n Mexic si piramidele mayase mai impresionante, insa pentru ele nu cred ca ar fi fost o mare diferenta intre o vacanta pe Riviera Maya sau o vacanta in Creta. Iar pentru noi ar fi fost un consum de resurse semnificativ mai mare.
La patru ani jumatate Ana pare pregatita sa ia cunostinta si de diferentele culturale. Sambata plecam toti patru in Thailanda si abia astept sa observ diferentele de perceptie dintre ea si Ema. Nu sunt nici acum pe deplin convinsa ca o astfel de calatorie merita, insa am fost dispusi sa experimentam si-o sa revenim cu impresii pe tema asta.
Alege o destinatie care sa nu te sufoce.
Noi avem un principiu de la care nu ne abatem: mergem in locuri in care avem ce face, insa cu masura. Daca ne-am hotara sa plecam maine cu fetele intr-un oras in care noi ne dorim sa vizitam o mie de lucruri am ajunge sa fim foarte frustrati ca ne miscam prea incet, ca ele n-au rabdare, ca vor sa faca altceva decat noi, samd. Si-atunci preferam destinatii cu cateva atractii interesante pentru toata familia in care sa ne miscam in ritmul impus de domnisoare si sa ne bucuram de fiecare clipa si fiecare mica descoperire a lor.
Pregateste-i pe cei mici pentru noile experiente.
Calatoriile inseamna o iesire din zona de confort si experiente noi pentru copii. De fiecare data cand stim ca urmeaza sa facem ceva nou, le povestim fetelor din timp si le repetam povestea de mai multe ori. Asa am facut la primul zbor, chiar daca ele aveau doua luni pe-atunci. Asa am facut si la urmatoarele zboruri pana cand Ana a ajuns sa ne povesteasca ea noua intreg procesul, pas cu pas. Le povestim si despre hotel, in ce fel de camera stam, ce vor putea face si manca pe acolo, daca o sa ne plimbam cu masina sau pe jos, daca o sa vizitam vreun parc special sau vreo rezervatie naturala. Am vazut ca daca le aratam poze le capteaza atentia, le ajuta sa-si imagineze franturi din vacanta si cateodata apar si intrebari.
Si apropos de experiente noi, pentru primul zbor noua ne-a fost de folos cartea asta cu abtibilduri de la Usborne.
Inarmeaza-te cu rabdare si nimicuri de unica folosinta pentru drum.
Una dintre cele mai frecvente intrebari pe care o aud apropos de calatoriile cu copiii e cum ii tinem ocupati la drum. Pentru noi functioneaza vizitele la Jumbo chiar inainte de plecare 🙂 Gasim acolo tot felul de nimicuri ieftine care le tin ocupate si care daca se strica/pierd nu plangem dupa ele. Am povestit pe larg despre cum tinem noi copiii ocupati la drum lung aici.
Pe langa cele sapte idei din articol, mai luam cu noi si carduri refolosibile de la Usborne (imaginea din stanga). Fiecare cartonas contine jocuri si provocari pentru copii, poti scrie pe ele cu markerul si dupa aia poti sterge ce-ai scris. Anei ii place sa le rezolve, iar Emei ii place sa stearga cu servetelul ce-a mazgalit Ana.
Si tot o descoperire recenta sunt aquadoodle-urile (imaginea din dreapta) – carticele in care poti desena cu apa. Le-am luat din State, insa am vazut si la noi variante (aici si aici) si-s faine ca nu risti sa patezi tapiteria sau peretii in avion sau hotel.
Lasa bucataria acasa. Airbnb iti vine in ajutor.
Stiu ca sunt parinti pentru care e important sa pregateasca mancarea copiilor si-n calatorii. Iau cu ei tot felul de aparate de bucatarie pana cand bagajul lor depaseste capacitatea portbagajului. Noi am fost mai relaxati la capitolul asta si-am ales varianta borcanselor, insa recomandam calduros inchirierea de apartamente pe airbnb.com. Am stat in multe tari in apartamente inchiriate si bucatariile sunt foarte bine dotate. Chiar acum, in ianuarie, cand am poposit in Barcelona am descoperit ca avem si mixer, si blender, si storcator.
Stabileste clar limitele cand vine vorba de jucarii.
O alta problema des mentionata de parinti e cea a jucariilor in exces. Copii vor sa ia cam tot ce au prin casa in bagaj, iar la destinatie uita de ele. Ema nu si-a manifestat pana acum dorinta de a lua cu ea vreo jucarie, insa cu Ana am rezolvat problema asta alocandu-i un spatiu clar delimitat. Mai exact, i-am spus ca poate sa ia ce vrea ea, atata timp cat incape in jumatate de Trunki. Alta varianta ar fi fost sa-i dam un paralelipiped dintr-acela de textil si sa-i zicem ca asta e spatiul ei special, poate alege ce vrea atata timp cat incape acolo.
Imbraca vizitele intr-o poveste atractiva pentru cei mici.
In ultimul an am inceput sa o implicam si pe Ana in deciziile legate de ce vizitam la fata locului. De multe ori o intrebam: “Ana vrei sa vezi un muzeu cu nu-stiu-ce-fel-de-exponate?” si raspunsul venea scurt si repede: “nu!”. Mai tot timpul ramaneam surprisa, eu avand impresia ca nu-stiu-ce-fel-de-exponate ar cam fi pe placul ei. Dupa o vreme am schimbat placa si in loc sa o intreb direct si sec daca vrea sa vada un loc sau altul am inceput cu o poveste.
In recenta vizita la Campina voiam sa le duc pe fetele la Castelul Iuliei Hasdeu. Unul dintre jocurile preferate ale Anei e sa se ascunda dupa perdea si sa se joace de-a fantoma. Asa ca i-am zis ca pe unde mergem noi in weekend e o casa prin care se zice ca trece din cand in cand o fantoma.
– O fantomaaaa?!
– Da, da, si pe deasupra mai e si ca un mini castel.
– Ca un casteeeel?!
– Da, doar ca mai mic, cu trei turnuri.
– Cand ajungem?!
Nu stiu daca ar fi fost asa interesata sa vada muzeul daca i-as fi zis ca e un templu construit de un tata indurerat cand fiica lui a murit ca sa poata comunica prin sedinte de spiritism cu ea. Si a mai contat si ca pe toata durata vizitei am intretinut povestea si ne-am jucat de-a cautatul fantomei.
***
Daca tot am ajuns la capitolul asta, am ramas fascinata de felul in care vorbea Ioana despre povestile spuse copiilor ei pentru a-i ajuta sa faca fata unor situatii noi. Sper sa apuce sa scrie despre eveniment, cred ca articolul cu princina o sa fie o sursa de inspiratie pentru multi parinti calatori. Auzind-o chiar mi-am propus sa experimentez mai mult cu povestile chiar daca nu-mi vine natural sau usor. Cred ca e unul dintre cele mai frumoase si eficiente moduri de a ne face viata de parinti mai usoara si de a debloca o gramada de situatii cu cei mici.
