Elafonisi – (poate) cea mai faina plaja din Creta pentru familii cu copii

Inainte sa ajungem in Creta am tot auzit de Elafonisi in sus, Elafonisi in jos, cum ca ar fi o plaja foarte spectaculoasa si, in acelasi timp, potrivita pentru familiile cu copii. Noi nu suntem mari amatori de plaja, era si la mai bine de doua ore de condus de hotelul nostru, am fost la un pas de a sari peste ea. Noroc cu o zi innorata in care se anunta ploaie peste tot. Ne-am gandit ca mai bine sa fim doua ore dus, doua ore intors in masina conducand pe ploaie decat sa stam in hotel. Ne-am imbracat bine, am luat-o doar pe Ana cu noi si dusi am fost.

Insula si plaja Elafonisi

Micuta a dormit aproape tot drumul, iar cand am ajuns acolo inca nu se dezmeticise de-a binelea. Cum a simtit vantul ca-i ia carliontii pe sus si-i mai face si nitel gomaj cu nisip si-a bagat doua degete in gura, s-a ingramadit toata in bratele mele si ne-a zis ca vrea la hotel. Cand a auzit vantul asta, i-a luat palaria pe sus si nici c-a mai vrut sa o lase. Eu fuga dupa ea. Cand sa o inhat, hop o lua iarasi si-o ducea mai departe. Hohote de ras, “ade mami, ade!”, “adu palaria mea”, ha, ha, ha.

Astfel sparta gheata, nu foarte convinsa, a pasit pe nisipul alb si fin. S-a inseninat toata cand a vazut baltile si n-a mai contat ca are colanti si rochita. S-a asezat direct cu fundul in apa. 🙂

Pe scurt, ce-i cu Elafonisi asta: e o insula, rezervatie naturala, care in traducere inseamna insula caprioarei. E despartita de mal printr-o laguna cu apa nu mai adanca de un metru. Iar daca va intrebati de unde vine denumirea, se zice ca a primit-o atunci cand oamenii au descoperit ca se poate ajunge la ea mergand prin apa foarte mica asa cum fac caprioarele.

Fiind vantul atat de puternic am zabovit mult mai putin decat ne-am fi dorit si decat ar fi meritat peisajul si atmosfera. Practic ne-am plimbat pe plaja si-am mers prin apa care nu ne depasea genunchii pana foarte aproape de insula. In aprilie zona era aproape pustie si avea un iz salbatico-virgin. Mai vedeai cate un om care face kitesurfing sau vreun grup care venea dinspre insula. Vara am citit ca e plin de sezlonguri pe plaja si singura modalitate de a te bucura de aerul asta mai salbatic e sa mergi pe insula, sa te plimbi pe ea pana gasesti un golfulet linistit, cu nisip alb cu tente roz.

Restaurant Panorama

Dupa aerul sarat si mers prin apa cristalina ni s-a cam facut foame. Putin mai sus de plaja am gasit un restaurant foarte relaxat, Panorama, cu mancare simpla si gustoasa. Am avut norocul sa intalnim un chelner roman care ne-a recomandat sa luam in loc de frigarui de porc un cotlet suculent, la acelasi pret, care a fost delicios. Ana a savurat un iaurt cu miere, iar Bogdan a mancat peste la gratar. Serviciile au fost prompte, insa nu stiu daca asta e valabil si in sezon cand banuiesc ca-i plin ochi restaurantul.

Manastirea Chrysoskalitissa

Pe drumul de intoarcere ne-am oprit si la Manastirea Chrysoskalitissa aflata la doar cativa kilometri de Elafonisi. Seamana cu o fortareata, fiind construita pe niste stanci care ajung pana la 35 de metri inaltime. Ca sa ajungi la ea trebuie sa urci vreo 90 de trepte si legenda spune ca una dintre aceste trepte ar fi de aur, insa numai adevaratii credinciosi o pot vedea. De-aici si numele, Chryso insemnand aur.

Mare lucru n-ai ce face cu copiii la manastire, insa privelistea cu marea mi s-a parut ca a meritat efortul de urca pana acolo.

Cheile Topolia

Dupa manastire Ana a cazut rapusa de oboseala, iar noi ne-am bucurat de-un popas linistit in Cheile Topolia aflat cam la jumatatea drumului intre Elafonisi si Chania. Am vazut indicatoare cu trasee de trecking, aviz amatorilor. Noi ne-am rezumat la a admira cheile din parcare. Ne-a parut rau ca n-am avut cum sa vedem si pestera Agia Sofia cocotata pe o stanca, insa n-aveam cum sa o lasam pe Ana singura in masina.

Asa cum va ziceam la inceput, noi nu suntem mari amatori de plaje. Elafonisi, insa, ni s-a parut un loc aparte in care ne-am intoarce oricand. In aprilie, la maxim 22-24 de grade si cu vantul puternic nu cred ca ne-ar fi priit daca eram si cu Ema. Insa cand o sa mai creasca si ea putin si ne-o intoarce in Creta sigur bagam o tura de explorat micuta insula.

PS Daca n-ati apucat sa vedeti stop motionul cu locurile noastre preferate din Creta, sumarizate intr-un minut si vreo 500 de poze, zic sa va uitati acu: