Sau, altfel spus, cum arată momentele noastre preferate dintr-o miniCalatorie în trei.
O sâmbătă leneşă, petrecută la câteva zeci de kilometri de Bucureşti. După bălăceala de dimineaţă şi o masă copioasă la prânz, ne-am retras în camera de hotel. Rapid, fiecare şi-a găsit locul şi activitatea favorită.
Ana a mişunat pe podea până când a descoperit oglinda şi reflecţia ei. Nu mai ştiu dacă e la vârstă la care să-şi dea seama că se vede pe ea în oglindă sau crede că e un alt bebe acolo, cert e că a mângâiat-o şi pupat-o de numa numa.
Eu m-am înarmat cu mobilul şi am încercat să surprind interacţiunea Anei cu oglinda. Asta până când s-a prins bebe că mami are o jucărie mai interesantă în mâna şi a venit glonţ să-mi ia telefonul.
Iar Bogdan, Bogdan moţăia de zor, cufundat printre perne şi saltea. Asta până când Ana şi-a dat seama că nu-i rost de joacă cu telefonul şi a poftit la atenţia lui tati. Ce contează că doarme? Două mânuţe peste faţă, două atenţionări verbale şi tati a aflat că bebe e pregătit de puţină acţiune 🙂
Departe de îndatoririle zilnice, în intimitate camerei de hotel, avem parte de noi descoperiri, momente de relaxare totală şi multe zâmbete. Nu sunt rufe de pus la spălat, prânzul Anei nu aşteaptă să fie gătit, nici telefonul lui Bogdan nu sună cu prefix de State. E doar un mediu nou pe care bebe e mai mult decât bucuros să-l descopere sub privirile noastre amuzate. E timp de calitate petrecut în trei pentru care merită să mergi şi o mie de kilometri, dacă asta ajută să ai parte de mai mult.
