Ani la rand am amanat sa mergem in Austria pe principiul “e atat de aproape ca putem ajunge oricand, acum hai sa vedem ceva mai indepartat”. Norocul nostru a fost ca mama isi dorea foarte mult sa vada o zona anume, cu lacuri, munti si satucuri de poveste – Salzkammergut. Acolo e mai greu sa ajungi daca nu conduci, iar ea nu are permis. Asa ca am pus de-o calatorie in patru, intr-o statiune cu nume imposibil de pronuntat, de pe malul lacului Attersee.
Am avut trei zile pline, cu experiente faine, multe Schnitzeluri, bere buna si aer curat de munte. Cu toate astea, nu m-as grabi sa ma intorc. Pe scurt, cu bune si cu rele, cam astea au fost concluziile dupa mini vacanta noastra in Austria.
1. Restaurantele au spatii de joaca pentru copii.
Primul lucru care m-a surprins in Austria a fost ca hotelul la care ne-am cazat avea ditamai spatiul de joaca pentru copii, desi pe booking.com nu scria nimic de asa ceva. Parca era de la sine inteles. Dupa inca doua zile petrecute in zona, mancand la restaurante pe malul lacului, pe dealuri in zone uitate de lume sau pe varf de munte am constatat ca e, intr-un fel, de la sine inteles. N-am reusit sa gasesc unul care sa nu aiba un spatiu de joaca pentru copii cu cel putin un leagan si o groapa de nisip.
2. In zona lacului Attersee engleza e o raritate.
Stiu ca fizicul nu ne ajuta si de multe ori suntem luati drept nemti prin strainatate, asa ca nu m-am impacientat cand chenerul de la hotel mi-a adus meniu in germana si mi-a explicat si doua trei lucruri pe limba lui. I-am zambit frumos, intrebandu-l: “English, please?”. Mi-a luat meniul si a trimis o colega care stia mai mult de 2-3 cuvinte in engleza. A doua zi, la mic dejun, din 14 mese ocupate, doar trei erau cu straini. Noi, o familie de englezi si inca una de arabi.
Inclusiv in Hallstat, care e obiectiv turistic important, ne-am inteles mai mult prin semne cu domnul care vindea bilete pentru plimbarile pe lac cu vaporasul.
3. Copiii austriecilor si nemtilor sunt extrem de linistiti.
Pe terasa hotelului, fiecare copil statea cuminte la masa cu parintii. La fel si prin celelalte restaurante in care am ajuns. In telecabina, copiii se uitau, in liniste, pe geam. In trenul cu aburi care ne-a dus pe varf de munte, tot asa. Cei doi copii ai familiei de langa noi au stat pe bancuta de lemn, s-au uitat de geam, si cand li s-a facut sete i-au cerut mamei apa din rucsac.
Dupa trei zile de intalnit doar copii linistiti mi se pare ca nu poate fi o coincidenta, sa fi dat noi doar de cei cuminti. Probabil ca austriecii si nemtii si-i cresc intr-un fel anume, dupa propriile rigori.
Imaginati-va acum o domnisoara bebe zglobie care alearga mult, cand vede ceva nou face “oooo”, cand o amuza ceva izbucneste in ropote de ras si se joaca de-a cucu bau cu strainii simpatici. Nu e un copil razgaiat, iar eu am mare grija sa nu deranjeze lumea din jur (spre disperarea lui Bogdan care crede ca exagerez cu precautiile astea). Insa in Austria mi-a fost imposibil sa fac asta. Pana si eu eram cam extrovertita pentru standardele lor..
4. Raceala austriecilor/nemtilor NU e un mit.
Apropos de standardele lor, raceala e a doua caracteristica definitorie. Oamenii care lucreaza in servicii (restaurante, hoteluri, telecabine, etc) sunt politicosi, incearca sa te ajute, iti zambesc din cand in cand, insa in spatele zambetului simti un zid de gheata. Nu e neaparat un lucru rau, mama s-a simtit ca un peste-n apa. Eu, pe de alta parte, nu mi-am gasit locul. Banuiesc ca e o chestie de gust si-am oftat incontinuu dupa Italia. Chiar si dupa Spania sau Portugalia.
5. Nu poti plati peste tot cu cardul
Nu stiu de ce, dar ma asteptam ca in Austria sa poti plati in zonele turistice cu cardul cam orice. Plimbarea cu vaporasul n-am putut-o achita decat cash, la restaurantul de la 5 fingers a trebuit sa ne platim masa in bancnote, iar poza de la trenul cu aburi ne-a costat 5 euro fizici. E bine de stiut in caz ca sunteti ca noi, obisnuiti sa dati cu cardul peste tot 🙂
6. Salzkammergut e o zona ofertanta pentru vacantele in familie.
Trei zile ne-au fost suficiente cat sa zgariem la suprafata gama de activitati pe care Salzkammergut o ofera familiilor aflate in vacanta. Am admirat Hallstatul din vaporas, am urcat cu telecabina la peste 2000 de metri ca sa admiram ghetarul si lacurile de sus, am mers cu un tren cu aburi prin ceata si ne-am balacit in apa limpede si turcoaz a lacului Attersee.
Ne-am fi dus si-n mina de sare de la Hallstat, dar din pacate copiii sub 4 ani nu aveau voie. Probabil ca nici pe toboganul de viteza de pe dealul din apropiere nu puteam sa ne dam cu Ana si nici la parcurile de distractie din zona n-ar fi avut acces. Asa ca daca o sa revenim, o sa o facem peste cativa ani cand ne vom putea bucura toti de activitatile generatoare de adrenalina.
***
Stiu ca Austria e o destinatie populara si sunt sigura ca multi dintre voi au fost acolo singuri sau cu copiii. Cum vi s-a parut experienta? Am nimerit noi intr-o zona foarte austriaco-nemteasca sau asa e peste tot?
va invidiez ca ati ajuns cu Ana in Austria, noi din pacate ne tot dorim sa ajungem dar ,din pacate, VLad al nostru inca are rau de masina ( apropos astept noi idei de combatere) A fost superb si intr-adevar copiii austriecilor ( am fost la Viena cand eram doar doi) sunt altfel decat ai nostri ( eu incercam sa ma joc cucu bau cu ei si nu prea imi raspundeau cu veselie)….
Noi tocmai am fost in Austria, undeva la munte in Tirol, deci pot sa iti spun cum a fost experienta din perspectiva noastra, cu un bebe de 9 luni la prima vacanta in strainatate.
In ansamblu ne-a placut mult si ne-am mai intoarce in Austria, desi eu si Tati am fost de multe ori inainte sa fim parinti. Cred ca pentru copii mai mari posibilitatile de distractie sunt multe si variante, deci probabil merita sa mai mergem.
Legat de ce ai povestit tu la noi a fost cam asa:
– Si noi am fost surprinsi de spatiile de joaca de peste tot si de mentalitatea lor de a merge cu copiii in orice loc. Vedeam peste tot familii de austrieci si nemti cu cate 2-3 copii care se bucurau de vacanta.
– Ai dreptate cu lipsa de cunoastere a limbii engleze. Eu nu am resimtit problema prea tare, pentru ca vorbesc germana si deci am reusit asa sa ma inteleg cu toata lumea. Eu sunt uimita mereu sa vad cum se adreseaza ei turistilor direct in germana, de parca toti ar trebui sa stie limba lor. 🙂
– Cumintenia copiilor nemti mi-era cunoscuta, dar la inceput m-a surprins sa vad atata disciplina de la varste mici. Din diferite discutii am aflat ca “vinovat” este sistemul lor de ingrijire a copiilor, care inca de la gradinita sunt instruiti cu multe reguli pe care sa le respecte. Nici nu stiu daca este bine sau rau… Eu il lasam pe Bebe sa se exprime cum vroia, probabil ceilalti oameni erau uimiti, mie imi pasa prea putin parerea lor.
– Raceala nemtilor este deja “traditionala”, pentru noi cred ca va fi mereu greu sa ne obisnuim. Singura parte buna fata de la noi in tara este ca nimeni nu vine sa se bage in seama inutil cu noi sau cu Bebe, cred ca mi-a folosit o pauza de felul acesta.
– Noi nu am avut probleme cu plata cu cardul, dar recunosc ca nu am incercat de prea multe ori.
Pozele tale sunt superbe, imi place mult ca la fiecare calatorie iti faci timp sa surprinzi asa frumos locurile vizitate. Sa ai o saptamana frumoasa!