Madeira a stat foarte multa vreme in asteptare pe lista noastra cu locuri in care ne doream sa calatorim cu copiii. Ne-au fascinat din poze verdele crud, florile exotice, plimbarile de-a lungul levadelor, piscinele naturale de la ocean, datul cu sania pe asfalt, crestele care strapung norii, insa orarul de zbor dinainte de pandemie ni se parea imposibil. Asa ca am tot amanat calatoria asta pana acum, cand am auzit ca s-a introdus zbor direct din Bucuresti pe “insula primavarii”.

Am cumparat un pachet de-o saptamana, cu primul zbor disponibil, si odata ajunsi acolo am descoperit ca o saptamana ne ajunge cam pentru jumatate din ce voiam sa facem si sa vedem. Asa ca data viitoare ne-am propus sa luam taurul de coarne, sa mergem pe cont propriu si sa stam mai mult. Pana atunci, insa, am pregatit o lista cu experientele noastre preferate din Madeira.

Teleférico das Achadas da Cruz

“Bine ati venit la cea mai abrupta telecabina din Europa!” ne-a intampinat o placuta la Achadas da Cruz. In apropiere era un punct de belvedere. Cand ne-am uitat in jos am realizat ca stam pe o stanca aproape verticala care are la poalele ei mici parcele de pamant, iar legatura e facuta de o telecabina. Mi-e greu sa spun ce ne-a placut mai mult – coborarea spectaculoasa sau plimbarea prin minusculul sat Fajã da Quebrada Nova. Locul acesta e la jumatate de ora de Porto Moniz, insa e din categoria “atractii mai putin cunoscute” (dar care merita cu varf si indesat, as adauga eu).


Fanal Pond

Atunci cand exploratorii au ajuns prima data pe insula, era acoperita de “laurisilva” – un tip de padure subtropicala din zone cu umiditate foarte mare si temperaturi blande, constante. In prezent a mai ramas o suprafata de sub 20% din ce-a fost odata, iar padurea de laur din zona Fanal care e de acest tip se afla in patrimoniul UNESCO. Se pot face doua drumetii cu traseu marcat: Vereda do Fanal (PR13) si Levada dos Cedros (PR14). Dureaza circa 3-4 ore, iar gradul de dificultate inteleg ca e “usor-moderat”. Noi, in lipsa de timp, am ales sa vedem un iaz la care se ajunge in 10 minute de mers pe jos de la sosea, iaz inconjurat de copaci batrani, contorsionati, spectaculosi fiecare in felul lui. Iar ceata care invaluia tot peisajul a transformat experienta intr-un magica.


Levada dos Balcões

Madeira are un intreg sistem de canale de irigatie (numite levadas) care aduc apa din nord vestul umed al insulei in zona uscata de sud est, mult mai potrivita pentru locuit si agricultura. De-a lungul acestor levade se pot face tot felul de drumetii, iar pe lista noastra cu activitati de facut in Madeira s-a regasit si (macar) o drumetie pe la levade. Am ales una usoara si scurta (cam o ora jumate dus-intors) care te duce, prin padure, la un balcon panoramic cu o priveliste spectaculoasa asupra muntilor din jur – Levada dos Balcões.



Portul Camara De Lobos

In Camara de Lobos si-a petrecut Winston Churchill cateva concedii, insa ce ne-a atras pe noi acolo a fost o imagine din portul pescaresc: barcute de lemn, viu colorate si case care se revarsa pe stancile care imprejmuiesc golful. Am avut noroc sa ajungem la finalul zilei si totul era scaldat intr-o lumina calda, de apus.

Pico do Arieiro

La Pico do Arieiro le-am promis fetelor ca, daca avem noroc, o sa le aratam cum e sa fii deasupra norilor. Si-am avut noroc cu carul. Cand am ajuns acolo sub noi era un covor de nori strapuns doar de varful muntelui, iar dupa ce am mai facut cativa pasi pe drumul catre Pico Ruivo, vantul a pus in miscare norii si domnisoarele au aflat cum e sa treci prin nori (fara sa fii in avion) 🙂


Mercado dos Lavradores

Curiozitatea ne-a adus in piata fermierilor din Funchal mai mult ca se vedem azulejo-urile cu care citisem ca e decorata piata de peste. Dar odata ajunsi acolo am avut parte de o degustare de fructe exotice care ne-a provocat simturile. Si partea si mai faina a fost ca unul dintre vanzatorii de fructe era roman si a putut sa le explice fetelor pe limba lor gustul fiecarui fruct. Ema, care nu se prea aventureaza sa incerce gusturi noi, a simtit cum sunt varietati de fructul pasiunii, mango, dragon fruit si monstera deliciosa.


Madeira Story Centre

Madeira Story Centre este un muzeu care prezinta istoria insulei prin expozitii interactive. Ridici un receptor si auzi diverse sunete, poti sa stampilezi bilete de transport cu o presa veche, ai niste recipiente cu diverse mirosuri si te provoaca sa identifici provenienta, poti sa vezi cum e sa stai intr-o sanie folosita de locuitorii din Monte sa coboare strazi abrupte cu asfalt plus multe altele. E micut, dar a fost un punct bun de plecare pentru discutii ulterioare cu fetele.

Delfinii si balenele

Stiam ca in Madeira se organizeaza excursii in care poti sa vezi delfini si balene in mediul lor natural. Noi mai vazusem delfini in Oman si Kenya, insa ele doar la delfinariu 🙂 Senzatia de a-i vedea liberi, in grupuri, sarind, inotand pe langa barca e incredibila. Balenele nu s-au lasat gasite, dar ne-am intalnit cu doua grupuri diferite de delfini spre bucuria fetelor, am vazut si-un peste zburator (da, zboara, nu stiam ce ne-a lovit vizual!!), crabi si-o meduza foarte veninoasa. Iar la finalul excursiei, barca noastra a bagat viteza si curbe stranse de ne-am simtit ca intr-un mountain rousse acvatic.


Sociedade dos Engenhos da Calheta

Dupa excursia cu delfini (care a fost cu plecare din Calheta), ne-am oprit la una dintre putinele mori de trestie de zahar inca functionale ca sa vedem muzeul dedicat procesarii trestiei de zahar si sa degustam sucul de trestie de zahar proaspat stors si poncha – o bautara traditionala din miere, lamaie si alcool din trestie de zahar.

Cascata dos Anjos, Ponta do Sol

Madeira e plina de caderi de apa, unele mai mari, altele mai mici, dar ce e special la Cascata dos Anjos e ca apa cade direct pe sosea si treci cu masina printr-o perdea de apa. Noi ne-am facut drum de doua ori pe sub ea caci le-a amuzat tare pe domnisoare experienta prima data si-au vrut un “repetir”.

Fortareata St. Tiago

Fortareata St. Tiago gazduia, in mod normal, Muzeul de Arta Contemporana din Funchal. In prezent muzeul e inchis, insa poti sa vizitezi, la liber, terasele, turnuletele si scarile cladirii. Combinatia dintre galbenul peretilor si albastrul oceanului e tare faina, iar pentru fete a fost ca un mare spatiu de joaca si explorare.


Drumurile geniale cu panorame

Pentru prima data de cand a inceput pandemia am putut sa inchiriem masina la destinatie asa ca am avut o libertate de miscare mult mai mare decat in grupurile organizate si-am putut merge pe cele mai inguste si mai serpuite drumuri. Iar la capitolul asta Madeira nu stau rau deloc. Ce se vede in pozele de mai jos e un drumulet cu niste pante de mountain rousse (drumul care se desprinde din ER103 si trece prin Lombo Galego) si panorame de vis – ba cu munti, ba cu oceanul.


Cabo Girão Skywalk

Cabo Girao Skywalk e una dintre cele mai vizite atractii de pe insula. E o platforma panoramica de sticla care-ti arata haul de vreo 500 de metri de sub tine si privelisti faine cu Funchal si coasta sudica.



Casele traditionale din Santana

Pe coasta de nord a insulei, in Santana, se gasesc niste foste locuinte de fermieri, casute cu acoperis de paie si lemnarie vopsita in albastru si rosu intens. Unele casute sunt deschise publicului si gazduiesc magazinase artizanale. Am luat de acolo prajitura lor traditionala cu miere, poncha, am vazut cum se lucreaza diverse tesaturi si ne-am bucurat de o casuta transformata in florarie.


Experiente culinare

Pe tema asta o sa revin cu un articol separat dedicat mancarurilor traditionale din Madeira. Nu ma asteptam sa gasim o gastronomie atat de particulara, cu multe feluri specifice pe care nu le-am mai intalnit pana acum: limpets pe gratar, pestele teaca (scabbardfish) cu banane si sos de fructul pasiunii, caracatita cu ceapa, poncha, bolo de caco, prajitura cu sirop de trestie de zahar, frigaruia atarnatoare cu carne de vita si cate si mai cate.

Ponta de São Lourenço

Cel mai estic cap al insulei, Ponta de Sao Lorenco, este foarte diferit de orice altceva am vazut in Madeira. E o zona pustie, stancoasa, arida care adaposteste specii rare de animale marine. Exista un traseu marcat de circa 7km (doar dus) pe care zic ei ca-l faci in 2-3 ore si are dificultate medie. Noi am strabatut 2.2 km din el si pot sa confirm ca e spectaculos, cu panorame cu oceanul si cu vanticel din plin. Dar cu 2 copii si dorinta de a face multe poze ne-a luat cam trei ore sa ajungem pana la “pasarela de piatra” si inapoi (cam 4,5 km in total).


Rua de Santa Maria

Daca auzim ca intr-un loc in care mergem e arta stradala spunem musai “prezent” in special pentru Bogdan care e mare consumator de asa ceva. Insa pe strada Santa Maria din Funchal trebuie sa recunosc ca ne-am bucurat de la cel mai mic la cel mai mare de usile transformate in opere de arta. L-am gasit pe Micul Print, peisaje cu flori viu colorate, portrete hipnotizante si culori dintre cele mai vii.

Porto Moniz si piscinele lui naturale

Piscinele naturale de la Porto Moniz au fost una dintre imaginile care m-au cucerit initial. Ma uitam la poze si-mi imaginam cum e sa te balacesti in ape linistite in timp ce valurile furioase se sparg cu clabuci imensi de stancile care protejeaza piscinele. Din pacate vremea n-a tinut cu noi sa ne si scaldam acolo, dar am ales sa mancam de pranz la un restaurant cu vedere directa spre minunatiile acestea.

Monte Palace Madeira

Din multele gradini pe care le poti vizita in Madeira, am ales una singura – Jardim Tropical Monte Palace – in special pentru privelistea pe care o ai de langa lacul central. Ne-a placut sa admiram si expozitia de arta africana, ne-am amuzat sa sarim din piatra-n piatra peste iazuri, sa traversam poduri si sa ne uitam la lebede cum se plimbau agale pe lac.


Carreiros do Monte

Cand le-am zis fetelor “o sa ne dam cu saniile pe asfalt” au facut ochii mari si credeau ca glumim. Am lasat experienta asta pentru ultima zi si tot sejurul in Madeira se intrebau cat de abrupta e strada, daca o sa le fie frica, cum conduc oamenii saniile si tot asa. “Carro de cesto” sunt niste “sanii” din rachita pe talpici de lemn impinse/trase/dirijate de doi “carreiros” imbracati in costume albe. Traseul e lung de 2 km, timp suficient sa scoti zeci de chiote de bucurie. Si 30 de euro de sanie in care incap 2 persoane 🙂


La pas prin Funchal

Mai sus am mentionat mai multe atractii din Funchal, insa dincolo de ele ne-a placut foarte mult sa ne plimbam la pas prin oras. Ne-au placut gradinile publice, ne-au placut stradutele inguste, ne-au placut pietele si trotuarele cu mozaicuri “calcadas” faine si migaloase. Initial alesesem un hotel din Calheta care ne-a anuntat cu cateva zile inainte de vacanta ca nu se deschide, asa ca am fost mutati fortat in Funchal. Ne-am cam amarat, dar la fata locului s-a dovedit ca fiind o optiune mult mai buna si daca ar fi sa mergem iar, tot in Funchal aproape de centru am vrea sa stam.


Tin sa mentionez ca motivele de mai sus nu sunt intr-o ordine anume, dar impreuna ne-au facut sa concluzionam ca vacanta asta cu fetele a fost cea mai faina de pana acum din istoria noastra calatoare-n patru.