9 motive pentru care vreau sa ma intorc in St Lucia, Caraibe cu copiii

La cateva zile dupa ce-am aflat ca-s insarcinata m-am apucat sa citesc bloguri straine scrise de parinti. Eram speriata ca viata mea de calator s-a terminat. Cautam exemple vii ca sa poate umbla hai hui prin lume si cu copiii. Primul articol pe care l-am savurat descria calatoria unor proaspeti parinti (bebele avea cateva luni) in St. Lucia. Mi-au ramas in minte imaginile idilice cu ea, imbracata in alb, alaptand sub un palmier sau pe marginea infinity pool-ului. Parca am vazut luminita de la capatul tunelului. Relatarile ei mi-au dat incredere ca se poate si nu trebuie sa fie neaparat un calvar.

Au trecut mai bine de patru ani de-atunci, insa St. Lucia nu-mi dadea pace. Aflasem intre timp ca-i o insula in Marea Caraibelor si tineam minte ca familia respectiva locuia in New York. Asa ca atunci cand ne-am cumparat biletele pentru New York mi s-au aprins beculetele. I-am zis lui Bogdan de ideea mea nebuneasca de a face o combinatie de betoane, aglomeratie, zgarienori cu plaje cu nisip fin, apa cristalina si palmieri. I-a suras ideea si-asa am ajuns cateva zile si-n St. Lucia.

Nu stiu cum se face ca ambele hoteluri la care am stat, desi noi le alesesem pentru o escapada romantica, erau super child friendly. Fiecare locsor in care am mers era numai bun de vizitat cu cei mici, iar multitudinea de fructe exotice ne ducea cu gandul la domnisoarele de acasa care s-ar fi bucurat sa descopere gusturi noi.

Si uite asa cele cinci zile petrecute acolo ne-au convins sa ne intoarcem cu fetele, cat de curand, in St. Lucia. Mai jos doar noua motive testate pe propria piele, dincolo de plajele superbe cu nisip fin si apa turcoaz care sunt cumva de la sine intelese cand zice de Caraibe.

Parcul National Pigeon Island

Pana in 1972 Pigeon Island a fost o insula de sine statatoare cu doua forturi pe care englezii le foloseau pentru a spiona navele franceze din Martinique. In ’72 localnicii au construit o limba de pamant pentru a uni mica insula de 0,18 kilometri patrati cu St. Lucia, iar sapte ani mai tarziu Pigeon Island a fost declarata parc national. In prezent e locul de desfasurare a Festivalul de jazz Saint Lucia si se poate vizita zilnic (intre 9 si 17) daca sunteti in cautare de drumetii usoare prin natura si panorame spectaculoase cu Rodney Bay si imprejurimile.

Asta a fost primul loc vizitat in scurta noastra vacanta pe St. Lucia si primul regret ca fetele nu erau cu noi. Urcusul pana la fortul panoramic a fost foarte usor si umbrit, inainte de a intra pe traseu am dat si de doua plaje mici, cu apa cristalina si nisip fin unde domnisoarele sigur ar fi zabovit, iar restaurantul la care am mancat avea o atmosfera relaxata si preparate cu specific local, delicioase. Mi le si inchipuiam cum s-ar fi dat uta-uta pe bancuta-leagan din fata restaurantului sau cum ar fi lipait prin apa cat se pregatea mancarea.

Gros Islet

La nici trei kilometri de Parcul National Pigeon Island se afla vechiul sat pescaresc Gros Islet. E renumit pentru petrecerile de vineri seara cand stradutele sale se umplu cu tarabe cu mancare gatita pe loc, iar turistii danseaza-n strada, cot la cot cu localnicii pe ritmuri de R&B, reggae sau zouk.

Noi l-am vizitat, insa, in timpul saptamanii, in zi de sarbatoare. Femeile mai in varsta abia ce iesisera de la biserica si erau imbracate in alb, cu tricouri cu Iisus. Umbland hai hui pe strazi am fost opriti de un localnic cu dreaduri pana la fund si dinti strambi care voia sa ne vanda iarba. In bombita din spatele lui localnicii erau invaluiti de mirosul de sosete murdare specific marijuanei. O femeie solida, imbracata lalau, ne-a facut cu mana si ne-a strigat ca daca avem nevoie de orice sa apelam la ea. Am plecat repede de-acolo doar ca sa dam de alti localnici care faceau gratare pe trotuar si ne studiau din cap pana in picioare. Cumva, dentistii par sa fie un lux pe care putini si-l permit in Saint Lucia.

Mi s-au muiat putin picioarele umbland prin Gros Islet, insa am avut si sentimentul placut ca mai autentic de-atat nu se poate. Cu fetele cred ca m-as intoarce, totusi, atunci cand merg toti turistii – vineri seara. Petrecerea incepe dupa noua, insa as veni mai devreme ca sa aiba timp sa vada pe lumina minunatiile de casute colorate si barcile la fel de colorate, intepenite in nisip.

Aerial Tram – jungla vazuta de sus

O alta aventura pe care am savurat-o din plin a fost plimbarea cu un fel de telescaun prin jungla. Inmuiati bine in repelent pentru tantari, protejati de ploaia marunta de niste pelerine gaurite de-atata purtat, am vazut timp de o ora jungla de sus. La dus am vazut cum arata copacii de pe la jumatate inaltimii junglei, iar la intors telescaunul ne-a dus chiar pe deasupra ei. A fost o experienta inedita, mai ales ca ghidul ne-a explicat cum sunt lucrurile impartite pe-acolo, ce pasari si pericole se gasesc in fiecare strat al junglei, a asezonat explicatiile mai stiintifice cu tot felul de picanterii si-am aflat toate astea in cel mai sigur mod cu putinta – departe de serpi si alte creaturi amenintatoare.

Am apreciat faptul ca telescaunul asta (sau tramvai cum ii zic ei) era foarte silentios si cat mai putin intruziv cu natura, parca sa nu cumva sa deranjeze mediul inconjurator. Nu stiu daca as avea curajul sa merg cu Ema de un an jumatate la asa inaltime in conditiile in care se foieste cam mult, dar cu Ana sigur ne-am fi bucurat de experienta.

La final, optional, se poate merge cu ghidul intr-o mica drumetie de jumatate de ora ca sa vedeti mai de aproape anumite plante si flori. Noi ne-am dus si nu ne-a parut deloc rau.

Anse Chastanet

Un lucru care m-a cam sacait in nordul insulei e ca cele mai faine plaje sunt private, apartinand de resorturi exclusiviste. Anse Chastanet nu face exceptie doar ca aici exista un centru de scufundari si un beach bar la care au acces si cei care nu stau in resort.

Noi am ajuns la apus acolo, in ultima seara, si era prea tarziu pentru snorkeling, insa la cat de frumoasa mi s-a parut plaja cu siguranta as reveni aici pentru o zi de activitati acvatice, cu tot cu fetele. Singurul minus a fost drumul de pamant, foarte ingust, cu multe gropi si cu haul in stanga de te lua cu ameteala. Era spectaculos daca mai aveai ochi pentru panorame, nu zic nu 🙂

Castries

Castries e capitala insulei si noi am ajuns acolo pentru piata centrala, insa fiind sarbatoare nationala era inchisa. Am gasit doar doua tarabe cu suveniruri la niste preturi de vreo trei ori mai mici decat in resorturi (am dat pe un baton de cacao 10 ECD in piata, iar la ferma de cacao la care am stat era de vanzare cu 27ECD).

Dincolo de piata gasiti in Castries niste strazi pline de personalitate, cu case pe care timpul si-a pus o amprenta clara. Noua ne-a placut mult si exteriorul de la Immaculate Conception Church. Biserica e chiar langa un parc bine intretinut, iar fatadele caselor din apropiere sunt desprinse parca din alta poveste decat cele de langa piata.

Turul plantatiei de cacao Fond Doux

Va spuneam ca am stat la o plantatie de cacao – Fond Doux se numeste si e un loc magic in care a ales sa-si petreaca vacanta acu opt ani si Printul Charles. O sa va povestesc separat de cazare, caci era plin de familii cu copii si chiar cred ca e o super experienta pentru cei mici de la o varsta incolo.

Ce ne-a placut cel mai si cel mai mult a fost turul plantatiei cu un baiat de-al locului. Am fost doar noi doi si el si cred ca a ras incontinuu de noi. 🙂 Mai intai am facut o drumetie prin jungla ca sa vedem Pitonul mic (Pitonii sunt doua creste formate ca urmare a presiunii vulcanice din zona). Pana sa ajungem la punctul panoramic ne-am intalnit cu un crab, tot felul de insecte si-am invatat sa ne dam ca tarzan pe lianeeee.

Dupa aceea ghidul se tot catara prin copaci, taia fructe cu maceta lui de buzunar, ne dadea sa bem apa de cocos direct din fruct, am aflat si ce gust au piersicile de Caraibe, tot felul de experiente pe care fetele le-ar fi savurat din plin alaturi de noi. Punctul culminant al turului, insa, a fost momentul in care ne-a dat o floare superba, roz si mare pentru standardele europene si ne-a zis sa o indreptam spre o pasare Hummingbird care se odihnea pe o creanga. Nu va pot descrie in cuvinte senzatia de entuziasm amestecat cu bucurie si surprindere atunci cand pasarea cat un deget de mica s-a apropiat de noi si si-a bagat ciocul lung in floare. Daca pentru noi a fost ceva de povestit nepotilor, va dati seama cum ar fi fost pentru fete.

Sulphur Springs si singurul drive-in vulcano din lume

Tot in sudul insulei, destul de aproape de Fond Doux, sunt si niste izvoare sulfuroase care nu se dezmint si-ti muta nasul din loc. Peisajul, insa, e spectaculos cu tot aburul ala iesind din roci si malul bolborosind. Poti face si baie in mal sau poti opta pentru un tur normal in care doar vezi de la distanta fenomenul si descoperi de ce toata zona asta se numeste “the only drive-in vulcano in the world”.

Experientele culinare

Istoria zbuciumata a insulei se reflecta in bucataria locala care are influente franceze, britanice, africane si indiene. N-am mai intalnit pana acum asa o combinatie, perfecta pentru experimentat cu copiii. Are suficient de multe in comun cu mancarea noastra incat sa stai linistit ca n-o sa faca greva foamei si, in acelasi timp, are niste arome noi care-ti provoaca papilele gustative.

Am observat ca gatesc mult cu dovleac, banane verzi si smochine verzi, iar retelele sunt simple si savuroase, ca la bunica acasa. De fructe nici nu va ma spun, ca idee au cateva zeci de feluri de mango plus multe minunatii si mai dulci, si mai acrisoare, si mai gelationase, si mai pastoase.

Rudy John Beach Park si Laborie

Rudy John Beach Park e o fasie generoasa de plaja, presarata cu palmieri, la marginea satucului Laborie. Cand am fost noi batea vantul pe-acolo, am vazut cativa localnici si-un grup de copii care alergau cu picioarele prin apa. Si satul ni s-a parut amortit, insa foarte frumos, cu case de lemn pictate in culori vii, inconjurate de dealuri pline de vegetatie.

Dupa vacanta in St. Lucia ne-am schimbat radical imaginea pe care o aveam despre insulele din Caraibe – plaja, hamace, palmieri, cocktailuri si leneveala. Ea cel putin are atatea de oferit ca nu ne-a ajuns timpul sa facem nici jumatate din lucrurile pe care am fi vrut sa le facem. Stiu ca nu putem generaliza, probabil ca sunt si insule care-ti ofera plaja si-atat. Insa sigur mai sunt si alte rotocoale de pamant inconjurate de Marea Caraibelor care te surprind prin diversitatea de activitati si experiente culturale. Un vanzator ambulant ne-a intrebat a cata insula vizitata in Caraibe e St. Lucia pentru noi. Am zambit si i-am spus ca prima. Dupa care am decis ca nu-i o idee rea deloc sa ne imbogatim cat de curand palmaresul. 🙂