Bisericile rupestre de la Ivanovo – o drumetie usoara la nici doua ore de Bucuresti

De fiecare data cand ma gandeam la Bulgaria cea apropiata de Bucuresti imi venea in minte imaginea bunicii mele, pe-atunci de 80 si de ani, coborand victorioasa ultima treapta a sirului de scari care leaga parcarea de bisericile rupestre de la Ivanovo. Acum sapte ani, doar cu o harta pe hartie, ne invartisem mult sa gasim locul exact. Noroc ca zona cu stanci verticale care rasar din patura densa de copaci e tare placuta vederii. Si calugarii au fost atrasi de imprejurimi. Pe la 1200 au inceput sa populeze pesterile si sa le transforme in lacase de cult, ajungandu-se la un moment dat la aproximativ 40 de biserici in stanca. In prezent se mai pastreaza doar cateva, incluse in Patrimoniul UNESCO, valoroase in special pentru frescele din secolele XIII si XIV.

Nu-mi faceam iluzii ca frescele o sa le trezeasca interesul fetelor. Voiam sa ajung cu ele aici mai mult pentru plimbarea pana la pesteri si pentru panorama pe care o ai de la balconul bisericii. Plus ca mi se facuse dor. Am ajuns de multe ori in zona. Ba la Veliko, ba la Madara, insa pe langa Parcul Natural Rusenski Lom (in care se gasesc bisericile rupestre) doar treceam pe drumul spre casa.

Inarmati cu Google Maps am gasit imediat punctul de pornire pe traseu. Exista doua drumuri care duc la biserica aflata la vreo 30 de metri deasupra capului tau cum stai in parcare. Unul cu asfalt care serpuieste prin verdeata si te urca lin si unul cu scari inegale, mai noroioase si mai alunecoase, care te urca mult mai abrupt si mai rapid.

Noi am ales a doua varianta. Fetele, abia trezite din somn, aveau energie de consumat si cataratul a fost exact ceea ce le trebuia. Pe drum ne-am intalnit cu un convoi de furnici. Pareau sa fie grabite tare, asa de grabite ca mergeau una dupa alta pe stanca de-a dreptul verticala. Am salutat si cativa melci care-si odihneau cochiliile pe frunze si pana sa ajungem la destinatie am zarit si doi gandacei fosforescenti. Ana ne-a aratat ce curajoasa e dandu-se uta-uta pe balustrada sub privirile noastre usor crispate, iar Ema ne-a facut o demonstratie de topait din treapta-n treapta ca o veritabila broscuta.

Dupa cele 1260 de trepte urcate in Thailanda pana la Tiger Cave Temple, drumul de aici a fost floare la ureche. Am ajuns repejor la biserica, am platit cei 4 leva de adult intrarea si Ana s-a indreptat glont catre balconul panoramic. Domnul de la intrare o rupea putin pe romaneste, ne-a dat o hartie cu explicatii si ne-a sumarizat in trei cuvinte si tot atatea aratari cu degetul locul: “biserica fresce capela”.

De la biserica am luat-o catre stanca panoramica. E o plimbare de maxim cinci minute, pe drum drept, plin cu flori de toate culorile. Pentru fete a fost o adevarata aventura sa-si tina echilibrul pe pietrele denivelate si-au petrecut momente bune studiind haul de sub stanci. Daca veniti cu copilasi foarte mici sau foarte zvapaiati, e bine de stiut ca balustrada care te desparte de hau este ca si inexistenta. E mai mult acolo ca sa te tii de ea cu mana, nu ca sa te protejeze de o posibila cadere-n gol. Spatiul e generos, domnisoarele au alergat de colo colo fara sa ne dea palpitatii, insa e de stat cu ochii in permanenta pe cei mici.

Fetele dadeau primele semne de oboseala asa ca ne-am bucurat ca am lasat pentru intoarcere drumul lin, foarte diferit de urcarea prin padure. Am avut constant impresia ca ma plimb printr-o poenita. Poteca era incadrata de verdeata si vedeai flori albstre, galbene, mov la tot pasul. Plus melci in miscare de langa care domnisoarele nu se mai dadeau duse.

O sa revin cu un articol separat despre ce se mai poate vedea in zona in caz ca vreti sa petreceti un weekend intreg aici. Noi am fost in aceeasi zi si la Nicopolis ad Istrum, iar foarte aproape de pesterile de la Ivanovo e fortareata Cherven despre care a scris Maria aici.