Khan ne asteapta in fata mall-ului, langa Land Cruiserul lui alb cu tapiterie pufoasa, de culoarea nisipului. Urmeaza sa ne fie ghid in aventura de sase ore prin desert. E din Pakistan si-a venit in Dubai la munca. Conduce turistii pe dune, ii ajuta sa se orienteze in tabara din desert si-i returneaza la hotel in siguranta. E glumet si pus pe sotii. Ne canta ceva in Urdu, o da si pe Punjabi, ne raspunde la toate curiozitatile si cat ai zice peste ajungem la intrarea in Dubai Desert Conservation Reserve.
Rezervatia se intinde pe 5% din suprafata Dubaiului si a fost infiintata in 2002, prin ordinul seicului, cu scopul de a proteja habitatul animalelor, dar si de a mentine activitatile traditionale si peisajele desertice asa cum au fost ele din cele mai vechi timpuri.
Khan dezumfla putin rotile in timp ce noi ne pregatim camerele, telefoanele si stomacurile pentru dune bashing. Desi e a patra oara cand sunt intr-o masina ce urca si coboara pe dune ca intr-un carusel, nu stiu la ce sa ma astept. In Egipt am crezut ca raman acolo, suspendata pe dune. In Tunisia mai sa ne ratacim, iar in Oman a fost mai mult distractiv decat extrem. Acum bag de seama ca totul e foarte bine organizat si ca nici intr-o alta parte traseul e clar stabilit, acelasi pentru fiecare masina. Practic se merge in sir indian de 4×4, se asteapta unii pe altii atunci cand un sofer ramane impotmolit si exista un deschizator de drumuri si un sofer desemnat sa mearga ultimul pentru a oferi asistenta in caz de nevoie. N-apuc sa-mi duc la bun sfarsit observatiile ca deja Khan se avanta-n prima coborare. Golul din stomac se face din ce in ce mai mare pana cand scot primul tipat eliberator. Sunt pe bancheta din spate, la mijloc, si-am vedere directa la ce urmeaza. Pfiuf, zona plata. Cateva secunde de respiro. Imi desprind mana de pe bara de deasupra. Taman atunci masina patineaza pe nisip. Ma dezechilibrez usor si ma prind de nasul colegei in disperare de cauza. Hohote de ras, si ele eliberatoare.
Dupa doua-trei suisuri, coborasuri si patinari deja ne obisnuim si putem sa vorbim intre tipete si chicoteli. Il intreb pe Khan de la ce varsta sunt primiti copiii in desert safari. Imi zice ceva de bebelusi. Cred ca rade de mine. Fundul masinii aluneca la dreapta si-o fac sandwish pe colega din stanga. Aud ca prin vis ceva de scaune speciale pentru copii. Zece minute mai tarziu, pe duna care gazduieste peste o suta de oameni avizi de selfiuri si poze cu apusul zaresc si-un bebelus de nici un an. Arunca zambete largi de la mama lui din brate si e fascinat de nisip. Poate totusi n-a ras de mine. Ma gandesc la Ema care, la un an jumatate, cred ca s-ar fi bucurat mult mai mult de experienta asta decat Ana de patru ani. Mai conteaza si personalitatea si preferintele copilului.
Fotografiez cerul aprins dupa care ma retrag pe o duna mai singuratica. Ma scufund cu totul in nisipul fin si parca nici nu impart bucata de desert cu multe alte suflete. Ma bucur de liniste si de lumina calda. Zumzetul multimii care coboara de pe coama dunei ma trezeste la realitate.
Ajungem rapid in tabara unde vom manca cina. Mese lungi si joase cu perne aspre si colorate pe post de scaune ne asteapta. Sunt asezate in jurul unui podium, si el destul de jos, acoperit cu covoare groase. In aer, mirosul de gratar e amestecat cu cel de narghilea. Pe masura ce se intuneca felinarele din tabara devin din ce in ce mai vizibile si palpaie placut. Undeva, in departare, curajosii incearca plimbarea pe camile. Eu ma indrept inspre doamnele imbracate-n negru care picteaza amatorii cu henna. Femei, barbati, copii, nu conteaza, nu zic nu nimanui. Sunt doar preocupate sa deseneze simbolul potrivit pe fiecare mana. Rapiditatea si flexibilitatea incheieturilor lor ma ia prin surprindere. In nici cinci minute am un tatuaj semipermanent cu frunze, flori si imbarligaturi care se intinde de la aratator pana sub incheietura.
Dupa cateva pufuri din shisha cu aroma de mere, niste gogosele imbibate in miere si susan si un spectacol de dans traditional suntem din nou in masina. Ne luam la revedere de la desertul scufundat in bezna. Ma intreb daca bebelusul zambaret a rezistat eroic pana la final. Incet, incet apar la orizont zgarie-norii luminati in fel si chip. Ma gandesc la fete, la vizita ce va sa vina in formula completa. Ma bucur ca pe langa grandoare si spatii de joaca impresionante o sa pot sa le arat si un coltisorul din emirat putin mai autentic, care mai pastreaza indicii despre cum a fost Dubaiul acum o suta, doua de ani.
Informatii utile
Exista mai multe companii cu care puteti merge in Desert Safari. Pachetele sunt similare – te iau de la hotel cu 4×4, faceti dune bashing, vedeti apusul de pe dune, luati cina in tabara din desert si acolo aveti incluse activitati ca pictatul cu henna, narghileaua sau plimbarea pe camile. Ce difera e locul in care se desfasoara toate acestea. Noi am mers cu Arabian Adventures, companie care are acces in Dubai Desert Conservation Reserve (unde puteti vedea oryxul arab) si include in program si spectacolul cu soimi.
Preturile variaza de la companie la companie. Puteti alege sa impartiti o masina cu alti turisti sau puteti opta pentru o masina doar pentru voi. Daca mergeti cu copiii v-as recomanda ultima varianta astfel incat soferul sa se poata adapta la felul in care cei mici reactioneaza la dune bashing. Pentru pachetul cu masina privata o sa scoateti din buzunar:
- 1020 AED pentru 1-4 persoane cu Dubai Private Tour
- 1100 AED pentru 1-4 persoane cu Dubai Private Adventure
- 1500 AED pentru o masina privata (in care daca nu ma insel incap pana la 6 persoane) cu Arabian Adventures
Pachetul cu cina inclusa dureaza aproximativ sase ore. Ca sa prindeti apusul pe dune plecati de la hotel in jur de 15:30 (variaza putin in functie de sezon si locatia hotelului).
Tinuta ideala este una lejera, cu pantaloni nu cu rochie cum am ajuns eu acolo. A fost o mica neintelegere de program si n-am mai apucat sa ma schimb, dar voi nu faceti ca mine. La spectacolul cu soimi se sta pe perne, la masa se sta pe perne, la narghilea tot asa, iar pe camila e ceva mai greu spre imposibil sa mergi cand ai fusta sau rochie 🙂 Iar legat de incaltaminte, pe nisip cel mai usor se merge in picioarele goale, asa ca va recomand sa aveti la voi sandale sau papuci usor de descaltat si (poate si mai important) usor de curatat de nisipul fin care intra prin cele mai mici gaurele si nici ca mai vrea sa paraseasca incinta 🙂 Daca mergeti iarna e bine sa aveti si ceva de pus pe deasupra (un cardigan, o geaca subtire) caci dupa apus se poate face destul de rece.
Daca mergeti cu copii mai mici de cinci ani va trebui sa contactati compania dorita pentru a verifica daca au scaunele potrivite pentru a merge in siguranta. Pe site-urile pe care m-am uitat variaza varsta minima acceptata. Unii spun ca nu iau copii mai mici de trei ani, altii coboara pana la doi ani. Eu am vazut pe dune un bebelus de sub un an, iar soferul cu care am mers ne-a zis ca au scaune speciale pentru bebelusi si in functie de varsta copilului adapteaza dune bashingul astfel incat totul sa fie sigur.
[…] excursia de jumatate de zi in desert v-am povestit pe larg saptamana trecuta. E de departe experienta mea preferata din Dubai si inca am […]