4 moduri de a te bucura de trulli in Alberobello (recomandate calduros familiilor)

Pe la 1600 si ceva 40 de familii de fermieri se stabileau pe actualul teritoriu al orasului Alberobello. Pamantul nu le apartinea, dar primisera acordul Contelui Giangirolamo II de a-l exploata. Printre conditii se numara si recomandarea de a-si construi case mici din pietre calcaroase, fara a folosi insa mortar. Se practicau impozite mari pe cladiri si-n cazul unei inspectii casele construite piatra peste piatra se puteau darama rapid.

400 de ani mai tarziu casele astea numite trulli se afla in patrimoniul UNESCO si sunt deliciul turistilor care ajung in Alberobello. Trebuie sa recunosc ca si interesul meu fata de regiunea Puglia a plecat tot de la trulli. Am vazut in poze case albe, ca de pitici, cu simboluri magice pictate pe acoperisurile conice si mi-am dorit sa ajung acolo.

Desi exista zbor direct Bucuresti – Bari la preturi accesibile si-n regiune te poti deplasa foarte usor cu trenul, mie mi-a luat cativa ani sa-mi organizez vacanta acolo. Insa si cand am ajuns, m-am bucurat de trulli in toate formele posibile.

Rione Monti – trulli in cea mai turistica forma a lor

Am inceput cu Rione Monti, cartierul in panta cu o concentratie impresionanta de trulli, aflat la 10 – 15 minute de mers pe jos de gara. Strazile cu piatra cubica sunt marginite de case albe cu verdeata in jurul usilor sau flori colorate la geam. Via Monte S. Michele e ticsita cu restaurante, magazine de suveniruri si ocazional cu turisti (in extrasezon am avut parte de ea si aglomerata, si libera). Ca sa scapam de invitatiile prietenoase ale celor care vindeau in magazine, ne-am pierdut pe stradute laterale. O singura data am strabatut-o pana la capat si-am continuat pe Via Monte Pertica pentru a ajunge la trullo-biserica Chiesa Di Sant’Antonio.

Imi inchipui ca-n sezon e imbulzeala mare, insa la sfarsit de martie mai ca nu mi-a venit sa cred cat de relaxata-i atmosfera si toate avertismentele de “super-mega-turistic” pareau cam exagerate. Cel mai si cel mai mult mi-a placut plimbarea de noapte pe strazile din Rione Monti. Magazinele erau toate inchise si-auzeai doar clinchetele de farfurii si pahare de la restaurantele din zona, acompaniate de mirosul ala de mancare gustoasa, scoasa din cuptorul bunicii.

Trullo restaurantele

Ca veni vorba de mancare, am incercat doua restaurante recomandate ca fiind “cu mancare locala la preturi foarte ok” – L’Aratro si Il Pinnacolo.

Il Pinnacolo era plin ochi cand am ajuns la cina, a trebuit sa ne invartim vreo jumatate de ora prin cartier pana s-a eliberat o masa. Am zis ca-i semn bun. Din pacate insa, n-am fost impresionata nici de servicii, nici de mancare. Buna, nimic de zis (cum altfel in Puglia, raiul pofticiosilor), insa per total n-a fost o experienta pe care sa o pot recomanda calduros. E bine de stiut, totusi, ca are o terasa panoramica (de care noi n-am putut profita fiind intuneric bezna).

L’Aratro pe de alta parte, desi e situat pe cea mai turistica strada si-i printre magazinele de suveniruri, mi s-a parut de vis. Am luat un aperitivul casei care, de fapt, a fost o serie nesfarsita de portii micute si delicioase (branzeturi simple si in sosuri, mezeluri, masline marinate, budinci, carnuri prajite, legume la gratar, etc). E bine de stiut asta caci e valabil in toata regiunea, nu-i ceva ce se intampla doar in restaurantul asta. Cu greu am mai indesat si cateva imbucaturi serioase din doua feluri locale – niste paste traditionale cu frunze de nap (orecchiette pasta with turnip tops) si piure din boabe mari de fasole cu cicoare (broad beans and chicory). Am incheiat pranzul asta de poveste cu un blat pufos cu smochine, scaldat in sos de vin. Iar daca sunteti amatori de bere artizanala, incercati cu incredere Birranova Linfa.

Aia Piccola – o noapte-n trullo

O alta zona din Alberobello cu o concentratie mare de trulli, in care insa n-ajung atat de multi turisti, e Aia Piccola. Aici am experimentat trulli intr-o alta ipostaza – aceea de acoperis deasupra capului pentru somnul de noapte.

Pe Via Verdi, la numarul 19, se afla una dintre camerele ce fac parte din Trulli Holiday Resort. Din fericire numele nu-i face dreptate si nu vorbim de un resort in clasicul sens al cuvantului. Ei detin cateva zeci de trulli imprastiate prin cartierul Aia Piccola, cot la cot cu multe alte casute locuite astfel incat ai parte de o experienta cat se poate de autentica. Atat de autentica incat casele nu-s conectate la reteaua de gaze, iar atunci cand faci dus trebuie sa ai grija sa nu te lungesti prea mult ca se termina apa calda. Pe de alta parte, camera era incalzita prin podea, totul era curat luna, decorurile minimaliste, iar cele necesare pentru cafeaua si ceaiul din partea gazdelor erau cuibarite-n perete.

Majoritatea camerelor sunt duble, insa am intrebat special daca pot gazdui si familii cu mai multi copii (da, da, eram cu fetele-n gand, tare cred ca o sa le mai placa) si mi-au zis ca au si cateva apartamente numai bune pentru asta.

Cu bicicleta prin imprejurimi

N-am vrut sa plecam din Alberobello fara sa experimentam si trulli in cea mai neturistica forma cu putinta, rasfirate pe pajisti, de-a lungul drumurilor de tara, locuite sau folosite pe post de hambare, cocotate pe pante viticole sau ascunse in livezi de maslini. Am inchiriat biciclete si-am ales un traseu fara mari diferente de nivel pe care ar fi trebuit sa-l putem parcurge intr-o ora.

E vorba de ruta IT02 care leaga Alberobello de Locorotondo. Are vreo 9 kilometri si nu va ganditi ca o sa vedeti piste de bicicleta ca-n Olanda. Nici vorba, e un drum pitoresc de tara pe care trec o gramada de masini pe trei roti, motociclete si tractoare. Lumea claxoneaza destul de des, probabil pe principiul “hei, suntem aici, sa nu te sperii cand trecem pe langa tine”. Insa, dincolo de asta, sunt numai panorame superbe si multa, multa liniste.

Ziceam ca ar fi trebuit sa-l parcurgem intr-o ora, insa cu opririle pentru poze din cinci in cinci metri, desi am plecat la 16:30 ne-am trezit cu doi kilometri inainte de Locorotonda ca apusul (in jur de 19) nu-i departe si-o sa se faca intuneric. Asa ca ne-am intors in lumina aia calda care face orice loc sa arate magic, fara regrete si cu vreo 345 de poze in plus pe cardul foto.

Informatii utile

• Am ajuns in Alberobello cu trenul direct din Bari, insa compania care opereaza ruta asta nu-i TrenItalia, ci Ferrovie del Sud Est. De-asta n-o sa gasiti Alberobello ca destinatia la automatele de bilete. Trebuie sa ajungeti pe ultimul peron al garii si-o sa vedeti acolo o casuta cu bilete.
• Am inchiriat biciclete de la receptia Trulli Holdiday Resort. Erau 15 euro pe zi sau 3,5 euro prima ora si dupa aia 2 euro pe ora. La intoarcere am trecut pe langa un atelier de biciclete care avea de inchiriat si scaune de copii, si biciclete de copii. E pe lista mea de experiente musai de incercat cu fetele cand ajungem acolo impreuna.
• Mai multe informatii despre rutele de biciclit in zona gasiti aici.