Castel Mikes, Zabala – un weekend de poveste cu iz nobiliar

La sase kilometri de Covasna, in satul Zabala, ascunsa dupa o poarta de fier si multi castani, se afla casa de oaspeti a familiei de nobili maghiari Mikes.  Pe vremuri, aici era motorul care genera curent electric pentru castel si satele din imprejurimi. Intre timp, in 1949, comunistii le-au confiscat averea si i-au alungat de pe domeniu. Contesa Katalina avea 4 ani pe-atunci.  50 de ani mai tarziu a reusit sa recupereze o parte din terenuri, inclusiv castelul de la Zabala si cladirile anexe. Pe una dintre ele, “The Machine House” – casa motorului – a restaurat-o, pastrand aerului de pe vremuri, si a transformat-o intr-un micut hotel cu sase camere.




Weekendul trecut am ajuns acolo cu Ana. Timp de un an am tot incercat sa gasesc camera rosie libera, insa cand eram noi in tara, camera era mereu ocupata. Acum s-au aliniat stelele si dupa un drum de vreo cinci ore i-am pasit pragul cu un scartait usor.  Doamna Judith, administratorul casei de oaspeti, ne-a asteptat cu bauturi de bun venit. Pe toti trei, ca doar n-o sa o discrimineze pe Ana 🙂 In pahare identice, noi avem sampanie si cret cel mic suc de mere.

Se apropia ora cinei, dar n-am rezistat tentatiei de a da o tura pe domeniu. Stiam ca exista un lac si multe specii de copaci, insa nu vazusem in poze spatiul de joaca. Leagane, topogan, balansoar, groapa cu nisip si, piesa de rezistenta, o trambulina pe care Ana a testat-o degraba.




Cativa stropi de ploaie ne-au alungat in sufragerie. Doamnele de acolo ne asteptau cu masa pusa si zambetul pe buze. Am zambit si eu cand am vazut ca tot ce era pregatit pentru noi, era pregatit si pentru Ana in miniatura. Un bol micut, o farfurie mica si tacamuri de copil. Mi-a parut rau sa le stric aranjamentul fain, insa cret cel mic are locul ei special, pe genunchiul stang al lui Bogdan de unde pescuieste cu pofta tot ce vede mai apetisant in fata ochilor.

Cina cu trei feluri a fost un vis devenit realitate. De luni bune pofteam la o supa de vita cu taietei, asa cum o mancam la bunica. Eu de gatit nu prea gatesc supe sau ciorbe, iar pe la restaurante gasesc doar supa de pui. Imaginati-va bucuria de a avea in fata un castron imens plin cu supa de vita si taietei de casa. Mi-am umplut farfuria de doua ori, spre uimirea lui Bogdan care stie ca mananc putin. A urmat o tacana de vita cu galuste si sfecla rosie si un brownie cu sirop de fructe rosii. Verdictul: mai vrem! 🙂



A doua zi ne-am fi dorit sa ne plimbam cu caruta, prin sat. Din pacate calul nu era potcovit, asa ca ne-am multumit cu un picnic savurat in foisor, la adapost de ploaia torentiala.

Pe seara, pentru ca voiam sa mergem sa vedem ursii din padurea contelui, doamna Judith a adus pe cineva din sat sa stea cu Ana. Ursii s-au cam lasat asteptati, pana la urma am vazut doar unul – Gheizo, un orfan de trei ani care poftea la porumbul cu sirop adus de padurar. Insa intreaga experienta – road trip pana la Bixad, schimbat masina noastra cu una de teren condusa de padurar, stat in observator si scrutat orizontul printr-o ferestrica, discutii lungi cu padurarul – a meritat cu varf si indesat.

La intoarcere am gasit o Ana vesela si somnoroasa, semn ca s-a inteles bine cu doamna baby sitter.

Duminica ne-am luat cu greu la revedere de la locul asta de poveste, nu inainte de a servi micul dejun delicios, cu zacusca bio, cereale cu iaurt de tara, carnati uscati, salamuri si branzeturi de mai multe feluri. Plus ceaiul de menta si soc pe care doamnele de acolo au retinut ca-l consuma Bogdan pentru durerea de gat si ni l-au preparat fara sa-l mai cerem.

Ce mi-a placut la Castelul Mikes?

• camera rosie, spatioasa si decorata cu bun gust si mare atentie la detalii
• personalul extrem de atent si prietenos, inclusiv cu cei mici
• domeniul castelului care putea fi explorat fie pe jos, fie cu bicicletele puse la dispozitia  oaspetilor
• internetul care mergea brici intr-un loc altfel rupt de lume
• mancarea simpla, gatita foarte bine
• activitatile pe care le puteam face, contra cost – plimbat cu caruta prin sat, picnic in padure, bear watching, mers cu barca pe lac, etc.
• serviciul de baby sitting, intalnit pentru prima data la un hotel din Romania

Ce nu mi-a placut?

• oricat m-am gandi, n-am gasit nici un minus la weekendul petrecut pe domeniul Zabola. Poate doar faptul ca n-au reusit sa gaseasca un cal apt sa ne plimbe cu caruta prin sat.

• Spatiu de joaca
• Scaune de copii in restaurant
• Izolare fonica
• Gradina generoasa
• Meniu copii*
• Personal prietenos cu cei mici
• Piscina
• Patut bebe

*chiar daca nu exista meniu special pentru copii, mancarea servita in restaurant e potrivita pentru cei mici.
Aceste impresii sunt scrise ca urmare a vizitei noastre la Castel Mikes Zabala pe banii nostri, ca simpli parinti calatori, nu bloggeri. Toate review-urile din categoria Hoteluri child friendly respecta aceasta regula.