Pensiunea Septembrie e unul dintre cele mai frumoase locuri de cazare de pe Clisura. Chiar cel mai frumos, ar zice unii. Cu o priveliste incredibila asupra Cazanelor Dunarii si cu o arhitectura demna de coperta revistelor de profil, e locul perfect pentru incarcat bateriile in doi. Bebelusul mai bine il lasati acasa. La fel si copilasii mici, caci altfel o escapada cu mare potential de relaxare se poate transforma intr-un mic cosmar. Va spun din experienta proprie.
Toata vara am vanat doua camere la Pensiunea Septembrie. Auzisem de la niste prieteni care facusera turul pensiunilor de la Cazane ca asta-i cea mai cea – “pentru pretentiosi”, ca sa citez. N-am gasit si pace. Au fost complet ocupati din iunie pana la inceputul toamnei. In iulie am poposit la Danubia si tot atunci am facut rezervare la Septembrie pentru primul weekend liber la ei, la jumatatea lunii septembrie.
Eram foarte entuziasmata si curioasa sa vad cum arata cea mai faina pensiune de pe Clisura. Am parcat, am pus-o pe Ana in carucior si impreuna cu Bogdan si parintii lui am plecat in cautarea receptiei.
Prima piedica in calea fericirii noastre: ca sa ajungi de la intrarea in pensiune la receptie trebuie sa cobori niste scari, deloc carucior-friendly. Ei, un mic detaliu, nu murim daca doua persoane salta caruciorul si-l coboara pe scari. Am descoperit ca si restaurantul e tot acolo, langa receptie, si scamatoria cu saltat caruciorul sau luat bebele intr-o mana si caruciorul strans in cealalta a trebuit repetata de fiecare data cand am mers la masa.
Ne-am luat cheia si am intrat in camera situata la parter. Au fost foarte draguti cei de la pensiune ca s-au gandit la bebe si ne-au dat camera pe acelasi nivel cu intrarea. Puteau sa ne cazeze intr-o incepere de la etaj si-atunci distractia cu caruciorul ar fi fost dubla.
Despre camere, numai de bine. Spatioase, frumoase si cu o priveliste de vis. Nu sunt o persoana matinala, dar la Septembrie m-am trezit de drag ca sa descopar cum e Dunarea in ziua respectiva. Involburata, domoala, umbrita de nori sau reflectand razele soarelui?
Bebe s-a bucurat sa inspecteze fiecare centimetru patrat, sa descopere fiecare coltisor din camera si din baie. Asta a tinut-o ocupata cam o ora, dupa care a cerut sa fie distrata altfel. Numai bine ca ni se facuse foame. Am coborat la restaurant si-am cercetat cu privirea imprejurimile. Ma asteptam sa gasesc un spatiu de joaca, ceva (asa cum promiteau ei pe site), dar nu vedeam nimic. Doar piscina inghesuita in restaurant, zona cu pietricele si pontonul cu sezlonguri.
Oh boy, oh boy. Si-acum ce facem? Din fericire aveam activitati diverse (mini Croaziera pe Dunare, drumetie pe Ciucarul Mare, etc) planificate pentru urmatoarele doua zile, insa tot ramaneau perioadele (prea lungi pentru gustul meu) petrecute la restaurant in asteptarea, lunga asteaptare a mesei. Ana n-are rabdare sa stea in poalele mele o ora jumatate (cam cat dura sa ni se ia comanda, sa ni se aduca si sa mancam – si noi mancam repede). Asa ca a pornit de-a busilea prin restaurant descoperind aproape singura locul dedicat copiilor. Adica acesta:
Dupa nici 10 minute s-a saturat de stat acolo si-a pornit-o prin pietris. Eu: “Ana, n-ai voie acolo”. Ii spun asta simultan cu momentul in care ea se pregateste sa bage o piatra-n gura. Insfac repede piatra, ii explic ca nu-i de mancat si o arunc cat colo. O iau in brate si mergem pe ponton. Priveste fascinata apa care face bulbuci sub scanduri. Dupa care se urca pe sezlong si-l masoara-n lung si lat. Bucuroasa ca si-a gasit o ocupatie, stau langa sezlong, privind undele apei. Doua minute mai tarziu: “Ana, nu, nu, stai asa!”. Domnisoara o pornise, in mare graba, spre marginea pontonului sa vada ce e cu atata apa in fata ei. O iau in brate si o pun din nou pe sezlong. Se da jos si merge, destul de nemultumita, catre doamna care se relaxa pe un altul patru metri mai incolo. “Ana, hai sa mergem la masa”. Ea: “Ua, ua, ua”. Se linisteste cand o iau in brate, insa o data ajunsa la masa vrea sa vada ce se poate face cu un cutit. Iarasi “ua, ua, ua”. Cum adica n-o las sa se joace cu cutitul?!
Si distractia asta s-a repetat de patru ori in sederea noastra. Adica de fiecare data cand trebuia sa mancam si asteptam, si tot asteptam mancarea. De fapt mai intai comanda, caci dura intre 10 si 20 de minute sa ne ia comanda. Dupa care mancarea. Si dupa aia nota.
Vestea proasta e ca asteptatul in restaurantele pensiunilor de pe Clisura e o problema generalizata. Insa, la Danubia, de exemplu, existau doua spatii de joaca pentru copii. Cu leagane, piscina gonflabila si spatiu generos, plasat strategic intre pensiune si mesele de la restaurant, astfel incat sa nu existe pericolul ca cei mici sa plonjeze, din greseala, in Dunare.
Nu va zic cum am plecat dupa trei zile petrecute la Pensiunea Septembrie. Stoarsa de energie, gandindu-ma la ce dulci o sa fie zilele petrecute acasa, in siguranta parcului de langa noi, cu spatii de joaca pentru bebelusi, unde Ana se poate misca in voie, departe de ape adanci.
Mi-a parut rau ca pensiunea nu e mai child friendly. Mai ales ca exceptand asta si asteptarea de la restaurant, e un loc superb, pe care vi-l recomand pentru o escapada romantica. Iar zona e ofertanta. Puteti face road trip-uri spectaculoase (Orsova – Moldova Noua), puteti urca pe stanci, puteti practica sporturi nautice sau puteti lua barca pana la pesterile din apropiere.
Ce mi-a placut la Pensiunea Septembrie
- Designul intregii pensiuni, atentia la detalii
- Camerele spatioase, cu vedere la Dunare
- Din incinta pensiunii se poate pleca direct in plimbari pe Dunare
- Apusul fenomenal surprins de pe ponton
Ce nu mi-a placut
- Asteptarea de la restaurant
- Faptul ca piscina e la un metru de mesele restaurantului si vara, cand poti face baie, nu stiu cat de placut e sa te scalzi sub farfuria omului infometat
- Lipsa unui loc de joaca adecvat pentru copilasii micuti (0 – 2 ani) in care sa-si arda energia. Din sosea intri direct in pensiune si din pensiune iesi in restaurant, asa ca nu prea ai unde sa-i lasi sa alerge in siguranta
- Lipsa unei balustrade care sa impiedice plonjarea celor mici in Dunare
- Spatiu de joaca*
- Scaune de copii in restaurant
- Izolare fonica
- Gradina generoasa
- Meniu copii
- Personal prietenos cu cei mici
- Piscina
- Patut bebe
*nu l-as numi chiar spatiu de joaca, ci cateva jucarii puse langa restaurant
vai dar ce loc de joaca 😛 tare poza
super-loc-de-joaca :))
Și noi am observat problema cu restaurantul: am așteptat vreo 20 de minute să vină să ne ia comanda, după care Andrei s-a dus la bar și le-a zis ce vrem să mâncăm. Iar când a venit mâncarea, ne greșiseră comanda. Și se bălăceau niște copii lângă masa noastră :-))
Deci am banuit bine ca e o problema vara, cu piscina bagata-n restaurant 🙂
Din ce am inteles, pensiunile de pe Clisura au probleme in a-si gasi personal calificat si cei care lucreaza sunt supra-mega-solicitati. Una dintre fetele care servea la masa, seara, era de 14 ore in priza si mai avea vreo 2 ore de lucru pana sa-si termine programul. Iar a doua zi o lua de la capat, incepand cu 6 dimineata.
[…] Pensiunea Septembrie, desi frumoasa, nu ne-am simtit extraordinar cu bebe, asa ca am cutreierat imprejurimile si-am […]
Personal nu pot sa recomand pensiunea Septembrie nici celor mari 🙂 si de ce spun asta:
1. Cazare 2 nopti, rezervate cu cateva luni inainte, am prins 1 zi weekend si 1 zi lucratoare. Inainte de a ajunge la locatie(aproximativ ora 11) ne suna de la pensiune sa ne intrebe cand ajungem la ei, le mentionez ca intr-o ora, deci la 12 eram prezenti acolo unde surpriza checkin-ul se face de la 14. Probabil se interesau sa vada daca nu cumva nu mai venim sa poata da camera 🙂
2. Asteptam la restaurant unde am zis sa si mancam. Mancarea ok dar nu cine stie ce specialitati. Seara am asteptat aproximativ 1h 30 min sa putem sta la masa, timp in care daca se elibera o masa era automat ocupata de persoane care nici macar nu erau cazate la pensiune. Am lasat vorba la domnisoara de la servire sa ne anunte cand se elibereaza o masa, nu am mai aflat nimic(am aplicat si noi aceeasi strategie ca restul clientilor necazati). De asemenea preturile nu sunt de ici de colo, pentru calitatea servirii sau a meniului.
3. Camera dispune de o priveliste minunata, ca de altfel toate camerele au aceeasi priveliste, in schimb camera in care am fost cazata avea o ditamai pata de vin sau cine stie ce bautura imprastiata pe un perete, patul a fost criminal, scartaia mai ceva ca la o cazare de 50 lei, oricum te intorceai trezeai vecinii. De asemenea destul de dificil de dormit de la scartaitul patului sau al zgomotului de trozneli de usi cat si a unei bormasini care sfredelea prin pereti.
4. Lipsa piscinei, pe site pare o cazare de lux, in realitate piscina de langa restaurant nu este utilizabila(apa ca in Dunare), in schimb si-au construit una mai mare langa pensiune, accesul facandu-se prin soseaua circulata de masini. De asemenea la momentul vizitei era under construction, nu existau sezlong-uri amplasate langa piscina(acestea erau dincolo la ponton) ci doar cateva scaunele de plastic. Acces gratuit pentru cei cazati sau 15 lei pentru cei necazati.
5. Baldachine prezente 3 la numar ocupate cate o jumatate de zi de cateva persoane. Cand ajungi sa ocupi si tu acest spatiu cat de cat comod(neavand alt spatiu in care sa stai – decat la restaurant sau pe sezlongurile mentionate mai sus) esti asaltat de domnisoarele de la restaurant de cateva ori pe ora referitor la ceva consumatie.
6. Atractii: Pensiunea ofera mini croaziera pe Dunare(~2h) prin terte persoane pentru o suma de 35 lei, bani taxati la negru la barca respectiva.
All in all pentru o pensiune de 4*, unde singurele conditii sunt indeplinite de pretul meniului din restaurant si pretul cazarii, cu siguranta eu una nu ma voi mai caza acolo, preturile nejustificand cu nimic serviciile oferite.
7. Am uitat de WiFi, care teoretic exista, era free doar daca reuseai sa te conectezi la el. Potrivit receptiei are de-a face cu bataia vantului care face imposibila conectarea :)). Binenteles ca nici dimineata cand nu batea nici macar o briza nu functiona, noroc cu stick-ul de internet 🙂
Noi am fost in septembrie si desi totul era ocupat si cu greu am gasit camera libera, pe ponton si la restaurant am gasit foarte usor loc liber. Mancarea gustoasa, portii foarte mari, chelnerii super politicosi si prietenosi. Camerele foarte curate, spatioase. E adevarat ca e periculos pontonul pentru copii care deja umbla bine ( noi am fost cu bebe de 8 luni si el umbla in patru labe doar si era mai usor de controlat) insa nu stiu ce ar putea face pentru ca daca ii fac un gard, privelistea de care se bucura clientii ar avea de suferit. Am putut utiliza noua piscina la care accesul se face iesind din pensiune ( pontonul din jurul piscinei e in constructie). Piscina lipita de restaurant era goala ( tot cam periculos pentru copii mici dar din fericire desi era plin de copilasi nu au fost incidente). Cred ca odata terminat si pontonul din jurul piscinei noi, o sa fie si mai frumos. Nu foarte child friendly e si trambulina fara pereti din aceea de plasa. Un alt plus e faptul ca am inteles ca ei nu accepta organizarea de petreceri, nunti jos in restaurant decat daca se inchiriaza toata pensiunea de catre cei implicati la petrecere. La restaurant mi se pare ca servesc pana cel tarziu la ora 23 deci nu risti sa nu poti dormi de muzica, urlete s.a.m.d. Ce mi-a mai placut este ca muzica de la terasa merge in surdina si astfel ca te poti relaxa si bucura de peisajul superb in liniste.
Adriana felicitari pentru Blog!
citesc foarte multe din posturile tale si mi se par foarte utile. Locuiesc in Spania de 11 ani si intr.-o saptamana voi veni pentru primada data in Romania cu bebe de 1 an júmate. Primul! asa ca imagineaza-ti!
Fix mergem la Cazane! si am rezervat la Danubia. Imi confirmi deci, ca pot sta cat de cat linistita, in ceea ce priveste pericolele pentru bebe? N-as vrea sa stau toata ziua alergand dupa el. Alte recomandari pentru un sejur de 3 zile cu copil mai mic de 2 ani in zona? Am vazut ca experienta cu barca a fost buna si fetita ta era chiar mai mica atunci. Muktumesc anticipat! Camelia
Camelia, cred ca pe Clisura vrei nu vrei trebuie sa stai cu ochii dupa cei mici fiind Dunarea asta aproape 🙂 NU stiu cum e bebele tau, dar Ana si Ema sunt super inventive cand vine vorba de explorat locuri noi si niciodata nu se stie unde ajung si in ce fel ajung :))
Da, excursia cu barca ne-a placut foarte mult si drumetia pe Ciucarul Mare (http://www.minicalatorii.ro/calatorii-cu-bebe/ciucarul-mare-prima-drumetie-si-prima-sperietura-trei/). Daca aveti chef de condus, un loc foarte family friendly sunt si Cheile Nerei (http://www.minicalatorii.ro/destinatii/romania/bebe-calator-romania-cheile-nerei/).
Citind povestea ta, parca ma vedeam pe mine acum doi ani, cu puiut energic de doi ani, tot la Clisura. In Eselnita am fost noi cazati atunci, la o pensiune frumoasa – Casa Mircea – dar nu prea potrivita pentru copii. Locul de joaca era asemanator cu cel din poza ta – la subsol, cu cateva jucarii in plus. Ne-am urcat pe pereti 4 zile, pentru ca am prins o perioada in care a plouat non-stop. Pensiunea e superba, mancarea excelenta, ne-am fi simtit minunat daca eram doar noi doi sau daca macar prindeam vreme buna.
Uf, imi pare rau ca ati trecut si voi printr-o experienta similara 🙂 Bine ca a trecut si-am invatat ceva din asta.
Bună ziua! Recomandați ne o pensiune pe Clisura unde să putem fi in siguranță cu copiii, să existe loc de joacă și condiții decente! Mulțumim
Ma bucur ca a gasit postul tau. Cautam locuri unde sa nu se vina cu copiii si sa stau si eu in liniste 🙂