Pensiunea Ferma, Moroeni – un secret pe care parca l-am pastra doar pentru noi

La 18 kilometri de Sinaia, in satul Moroeni, ascunsa dupa un gard inalt de lemn, sta pensiunea de cinci stele Ferma. Singurul indiciu ca acolo ar fi locul e bolovanul din fata portii pe care e scrijelit Ferma. “Mai greu sa ne gasiti prima data, dupa aceea stiti unde sa veniti.” imi spune doamna Mirela Veliscu dupa ce facem cunostinta. Ne asteptam sa vedem pe sosea indicatoare, panouri publicitare, ceva reclama, orice, insa tot dansa imi explica simplu: “Noi nu ne adresam celor de pe drum.”.

A deschis pensiunea in urma cu vreo cinci ani, impreuna cu sotul ei. Aveau deja ferma care producea mai mult decat le trebuia lor, insa mai putin decat ar fi fost necesar ca sa faca din asta o afacere in sine. Si, oricum, cochetau demult cu ideea unei pensiuni.

Ma uit in dreapta mea cu coada ochiului si vad curtea imensa, impartita in mai multe zone. Chiar langa parcare e un teren de bascheto-fotbalo-tenis, intre teren si cladire e o zona cu multa verdeata, iar dincolo de toate astea pare sa fie o livada in panta. Ana cerceteaza si ea cu privirea locul in care a ajuns, iar Bogdan scoate din portbagaj tortul cumparat cu cateva ore mai devreme, din Bucuresti.

Mergem toti patru in casa unde il intalnim si pe domnul Veliscu, carunt, cu un aer serios, dar cu o privire blanda. In living sunt imprastiate pe mocheta bej,pufoasa jucarii. Ana alearga in directia lor. Apasa pe butoanele unei carti cu masini utilitare. Se aude o sirena de ambulanta. Intre timp apare si o domnisoara de vreun anisor, cu mama ei. Au venit sa-si stranga jucariile. E duminica dupa masa, iar lumea cazata peste weekend se pregateste de plecare. Noi urcam cele doua trepte care despart zona cu mese de cea cu canapele.

Bogdan, ramas cu tortul in mana, le roaga pe gazde sa-l puna la frigider. Ne intreaba daca sarbatorim ceva. Da, e ziua domnisoarei. Cati ani face? Doi, le zic eu.

– Asa ma gandeam si eu, ne spune doamna Mirela. Sa stiti ca noi pregatim torturi pentru oaspeti atunci cand aleg sa-si serbeze aici vreo aniversare.

Ii zambesc placut impresionata. Ma consolez, totusi, cu gandul ca oricat de bun ar fi fost tortul lor, nu ar fi avut-o pe Minnie desenata pe el. Iar asta urma sa fie, de fapt, surpriza noastra pentru Ana.

Cat asteptam dupa mancarea de pranz, apare inca o familie cu doi copii, gata de plecare. Fetita cea mica zdrangane ceva metalic in timp ce mama ei insfaca biberonul si borcanul Hipp uitate pe una dintre mese.

Ne sunt servite ciorba de vacuta pentru noi si supa de pui cu taietei pentru Ana. Domnisoara e destul de maraita si refuza mancare. Noi ne miram, dar o lasam in pace. Doamna Mirela, putin ingrijorata, ne spune ca daca stim vreo reteta care functioneaza pentru cea mica sa i-o spunem si i-o prepara fara probleme. Eu o asigur ca e unul dintre cei mai mancaciosi copii pe care i-a cunoscut. Sigur o sa manance supa cand i s-o face foame.

Odata cu al doilea fel – snitel de porc cu legume sote – imi dau seama ca am ajuns in paradisul mancailor. Snitelul e invelit intr-o crusta care are din loc in loc seminte de susan, iar legumele sunt presarate cu seminte de pin (sau cel putin asa mi s-a parut, ca ar fi de pin).

Inainte sa urcam in camera, ii multumesc gazdei noastre pentru masa. A fost foarte buna. Ea imi spune ca sotul se bucura foarte mult cand vede pe cineva mancand cu pofta. Eu ma mir, cum sa nu mananci cu pofta asa bunatati? Zice ca gatesc simplu, dar cu drag. Simplu? Cum simplu? Pentru mine snitelul invelit in susan si legumele asortate cu seminte de pin nu sunt simple. Sunt micile detalii care fac marile diferente. Ea ofteaza. Spune ca sunt putini cei care observa asta. Unii oaspeti nici nu stiu ce au in farfurie, preocupati fiind sa navigheze internetul, de pe tableta, in timp ce mananca.

Incep sa inteleg frustrarea sotului. Bucatar din pasiune, nu de profesie, ne-a pregatit in cele trei zile petrecute la Pensiunea Ferma mancaruri una si una. Ciorba de capra, tocana de capra cu mamaliguta, mezeluri de urs si cerb preparate de el, oua benedict in interpretare proprie, ca sa nu mai zic de coastele de porc vietnamez cu cartofi si castane coapte.

A doua zi, dupa un tur al fermei in care Ana a vazut ponei, bibilici, prepelite, porci vietnamezi si rate, il intreb pe domnul Veliscu de numarul oamenilor care-l ajuta zilnic. Are trei persoane pentru ingrijitul animalelor si o doamna care se ocupa de menajul pensiunii.

– Si cu gatitul?
– Gatesc eu, impreuna cu doamna mea.
– Si cum va descurcati cand e pensiunea plina?
– Se intampla rar. Daca as avea de hranit 20 de persoane zilnic, m-as lasa de gatit.

Ii zambesc cu drag si-l intreb de gradul de ocupare. Nu i se pare ca stau excelent la capitolul asta, insa dupa cinci ani au reusit sa ajunga pe zero. Nu castiga fenomenal, dar macar nu mai pierd bani. Duc viata pe care si-au dorit-o, departe de agitatia bucuresteana, cu mancare sanatoasa si zambete primitoare pentru fiecare oaspete care le trece pragul.

***

Ca s-o spun pe aia dreapta, stiam de multa vreme de Pensiunea Ferma. Ne-a recomandat-o un prieten cu doi copii, indragostit de loc. Am intrat pe site si nu m-a dat pe spate. Din poze, parea un loc mediocru, cu camere ok, gradina mare si preturi piperate. N-am inteles ce e asa extraordinar acolo pana cand nu i-am calcat pragul, mai mult fortati de imprejurari. Voiam neaparat sa o ducem pe Ana undeva de ziua ei, dar n-am putut face rezervari din timp. Cu doar o saptamana inainte numai aici am mai gasit locuri.

Acum nu pot decat sa ma bucur ca s-a intamplat asa. Pe langa rasfatul culinar, am apreciat camerele spatioase, ospitalitatea gazdelor, gradina imensa si caldura si intelgerea cu care au tratat-o pe Ana in conditiile in care a fost bolnava si irascibila pe durata intregii sederi. In ultima seara chiar i-au preparat un tortulet delicios, pe care l-a savurat cu pofta (spre deosebire de tortul cu Minnie de care nu s-a atins).

Ce ne-a placut la Pensiunea Ferma

• Camere spatioase, cu mobila minimalista, atentie la detalii si cat mai mult loc pentru ca cei mici sa se desfasoare in voie.
• Mancarea fenomenala si faptul ca aici am mancat pentru prima data carne de capra, porc vietnamez sau salam de urs cu seminte de ardei iute.
• Felul in care toti cei de la pensiune s-au purtat cu Ana. Se simte ca au, la randul lor, patru copii si stiu care sunt nevoile familiilor cu copii.
• Ferma pe care am avut ocazia sa o vizitam, iar Ana a vazut pentru prima data o gramada de animale. Vaci , rate si caini a mai intalnit pe drumuri de tara, dar ponei, porci vietnamezi, bibilici, prepelite nu. Daca s-ar fi simtit mai bine si n-ar fi avut febra marea majoritate a timpului, am fi putut merge cu ea cand se mulgeau vacile, de exemplu. Cred ca ar fi fost o experienta inedita.
• Peisajele superbe pe care le puteam admira din curtea pensiunii – dealuri intregi imbracate in culori tomnatice.
• Disponibilitatea gazdelor de a ne acomoda “particularitatile” – am putut sa mancam in afara orele standard de masa, s-au oferit sa ne gateasca special pentru Ana in caz ca ar fi avut preferinte clare, ne-au tot zis sa spunem daca vrem ceva, oricand, nu conteaza cele 3 mese incluse in pret.
• Cosul cu bunatati pe care l-am luat de la pensiune cand am plecat. Contine mezeluri felurite, oua de prepelita, zacusca, branza in ulei cu mirodenii, dulceata si, bonus pentru Ana, ne-au pus o punga cu unt de casa delicios.

Ce nu ne-a placut

• Pentru un loc unde vin multe familii cu copii, izolarea fonica lasa de dorit. Nu e un capat de tara, dar imi inchipui ca nu e placut sa ai in camere alaturate trei familii cu bebelusi care se trezesc fiecare in miez de noapte, la ore diferite.

• Spatiu de joaca
• Scaune de copii in restaurant
• Izolare fonica
• Gradina generoasa
• Meniu copii*
• Personal prietenos cu cei mici
• Piscina
• Patut bebe

*chiar daca n-au meniu special pentru copii, mancarea servita e foarte potrivita pentru cei mici, iar gazdele sunt bucuroase sa pregateasca ceva pe gustul copiilor.

Aceste impresii sunt scrise ca urmare a vizitei noastre la Ferma Moroeni pe banii nostri, ca simpli parinti calatori, nu bloggeri. Toate review-urile din categoria Hoteluri child friendly respecta aceasta regula.