Peisaje lunare, plaje cu nisip negru, campuri de lava intarita, copaci milenari, sate cocotate pe creste de munte, stanci care cad in ocean si drumuri cu panorame si serpentine una si una – cam asa as defini experienta noastra cu Tenerife. Ne-am indragostit de insula asta in 2009, cand am fost in doi. Era printre primele calatorii in strainatate si traiam cu senzatia ca asta a fost principalul motiv pentru care-am ramas asa impresionati. Sapte ani, doi copii si muuuulte, multe calatorii mai tarziu ne-am dat seama ca insula e pur si simplu spectaculoasa. Iar dintre toate perindarile noastre, patru au fost clar si pe gustul fetelor.
Masca – Los Gigantes
Masca e un satuc de munte cu sub 100 de locuitori, asezat pe o creasta a masivului Teno. Circula povesti ca ar fi o fosta asezare de pirati, insa localnicii nu-s prea incantati de idee. Cert e ca din tot ce-am vazut pe insula, Masca e cel mai fotogenic locsor, iar drumul pana acolo e o experienta in sine.
Cea mai indicata modalitate de a vizita Masca e prin excursii organizate care te iau de la hotel, te duc cu microbuzul sau autocarul pana la intrarea in sat, de-acolo iti asigura ghid cu care cobori pana in golful cu acelasi nume, iar din golf esti preluat cu barca si dus pana la Los Gigantes. In felul asta nu-ti trebuie nici masina inchiriata, nici nervi de otel pentru serpentinele fara vizibilitate, nici noroc sa gasesti liber unul dintre putinele locuri de parcare de la Masca.
Noi insa, cu doi copii mici, nu ne-am aventurat la drumetia de trei ore din sat pana in golf. Ne-am dorit foarte mult, insa, sa le aratam fetelor locurile astea care ne-au placut enorm in prima vizita pe insula. Asa ca am pornit-o catinel, catinel catre Masca si numai bine ca imediat ce-am intrat pe drumul spectaculos au adormit amandoua bustean 🙂
Ne-am bucurat in doi de punctele panoramice, ne-am adus aminte cum am mancat acum sapte ani muguri de cactus si branza de capra coapta cu mojo si miere de palmier (acum, la inceput de ianuarie, cam totul era inchis) si-am sperat ca o sa se trezeasca atunci cand ajungem in satuc. N-a fost cazul, dar pana la urma s-au asezat lucrurile numai bine caci n-aveam nici o sansa sa gasim loc de parcare. Am plecat resemnati, cu ele tot motaind in spate, catre Los Gigantes.
Los Gingates sunt niste stanci de 500 – 800 de metri inaltime care cad aproape vertical in mare, despre care populatia guances credea ca sunt sacre si lumea se termina acolo. Desi nu era vreme de plaja si ultima excursie cu barca abia plecase ne-a fost greu sa gasim loc de parcare si-acolo. Am reusit pana la urma si fetele abia trezite erau puse pe sotii. Le-a luat putin sa se acomodeze cu ideea de nisip negru, dar dupa aceea au profitat din plin de el. Ne-au acoperit picioarele, ne-au improscat cu pumni mici de nisip si-am fugit impreuna din calea valurilor inspumate.
Icod de los Vinos
Dupa ce i-am aratat Anei Batranul Carpatilor, ne-am gandit ca n-ar fi rau sa-l vada si pe El Drago Milenario – un copac dragon de 22 de metri inaltime, cu un diametru de 10 metri, despre care se spune ca ar avea cam o mie de ani. Stiam ca tot in Icod de los Vinos e si un muzeul al fluturilor, iar langa copacul faimos e un parc cu spatiu de joaca unde fetele isi pot arde putin din energie.
Ca si la Masca, drumul pana acolo a fost o experienta in sine, dar de data asta fara adrenalina. Am trecut prin paduri de pin, am vazut plantatii de banane si in timp ce coboram pe stradute inguste de abia avea loc masina noastra vedeam marea albastra la orizont.
Prima oprire a fost in parc unde fetele s-au bucurat de leagane si noi am admirat fatadele caselor care margineau spatiul. Ne-am lamurit rapid ca de fluturi n-o sa avem parte de data asta. Muzeul era la o strada distanta si de-acolo se auzea iar si iar o inregistrare care explica turistilor ca nu poate fi vizitat din cauza unei erori a administratiei locale pe care refuza sa o corecteze – cu “asta se intampla daca investiti in Icod de los Vinos” se incheia mesajul. Chiar si asa nu ne-a parut rau ca am ajuns acolo. Am avut mai mult timp sa ne plimbam pe stradute si sa descoperim un oras plin de farmec.
Loro Parque
Desi pentru mine cele mai faine experiente din Tenerife au fost, de departe, plimbarea prin Parcul National Teide si drumul pana la Masca, atunci cand m-am gandit cum ar fi sa mergem cu fetele pe insula primul motiv care mi-a venit in minte a fost Loro Parque. Are tot felul de recoduri – cea mai mare colectie de papagali din lume, cea mai mare zona expozitionala acoperita cu pinguini din lume, etc si mi se pare un loc fain de vizitat cu toata familia. Am povestit pe larg despre Loro Parque in articolul asta, il recomand calduros in special pentru spectacolele cu orca, delfini si lei de mare.
Vilaflor – Parcul National Teide
Parca n-ai cum sa intelegi cu adevarat ce inseamna Tenerife fara o vizita in Parcul National Teide. Inchipuiti-va cum e sa ajungi in fix o ora de pe plaja la 2,356 metri inaltime trecand prin paduri de pin, campuri de lava intarita, peisaje lunare si creste inzapezite.
In parc se pot face o sumedenie de drumetii mai lungi sau mai scurte. Gasisem doua (Arenas Negras si Roques de Garcia) numai bune pentru puterile noastre, dar din pacate domnisoarele n-au vrut sub nici o forma sa-si foloseasca picioarele din dotare si-am renuntat. Se poate urca pana la 3555 metri cu telecabina, daca vremea o permite, insa avand in vedere ca mie mi-a fost destul de rau acu sapte ani la altitudinea aia am preferat sa nu risc cu fetele.
Ne-am bucurat insa de peisajele incredibile, fetele s-au jucat cu pietricelele (bucati de lava intarita), au facut echilibristica pe balustrade, iar la final am prins un apus spectaculos cu La Gomera pe fundal. Mai multe poze si informatii despre Teide gasiti in articolul asta. Ah, si daca veniti din sud o sa treceti prin Vilaflor, asezarea aflata la cea mai mare altitudine de pe insula. Merita sa faceti o scurta oprire sa va plimbati pe stradute, are un aer relaxat si timpul si-a pus amprenta frumos pe fatadele caselor.
In loc de concluzie
Nu stiu cum e sa mergi vara in Tenerife, insa daca ar fi sa merg din nou, m-as feri de perioadele de varf. La sfarsit de decembrie – inceput de ianuarie, foarte multe restaurante, muzee, atractii erau inchise. Aglomeratia era destul de mare, probleme cu locurile de parcare la tot pasul. Mult mai placuta si relaxata mi s-a parut experienta de la sfarsit de septembrie cand inca era vreme buna de facut baie, iar pe insula eram noi si pensionarii. Data viitoare cred ca o sa incercam o vizita primavara, in doi, ca prea am oftat mult dupa vizita la Masca 🙂
[…] De multe ori oamenii ne intreaba care-i secretul nostru atunci cand vine vorba de vacantele cu copiii. Eu nu prea cred in secretele (sau retetele) succesului, insa in cazul nostru sa gasim hoteluri cu club pentru copii incepand de la varste foarte mici ajuta intotdeauna mult. Sunt rare cele care primesc si copii sub patru ani, insa in Tenerife am gasit unul – Mediterranean Palace. Fetele au fost incantate sa-si ia zilnic portia de joaca, noi ne-am bucurat de liniste-n doi si dupa aceea toti patru am explorat insula cu zambetul pe buze. […]