La sfarsit de februarie, nici nu ne-am dat bine jos din avionul de la Napoli ca am si ajuns la Targul de Turism al Romaniei. M-am bucurat enorm ca am putut sa realizez, alaturi de Eximtur, o miniCarte cu 10 idei de destinatii potrivite pentru familiile cu copii si abia asteptam sa v-o ofer cu drag. Ce nu-mi inchipuiam la momentul respectiv era impactul pe care urma sa-l aiba targul asupra mea.
Dar sa o luam cu inceputul. Ne-am pregatit temeinic, am pus in rame miniAfise ca sa ne gasiti mai usor, ne-am facut tricouri personalizate si-am reusit sa avem la fata locului chiar si un rollup de la banner-rollup.ro pe care ni-l doream de ceva vreme.
Lumea a inceput sa apara, am povestit, ne-am bucurat de fiecare vizita si am dat brosura celor care o cautau. Duminica am ramas fara brosuri, insa vestea buna e ca se mai gasesc cateva exemplare in doua sedii Eximtur din Bucuresti – cel din strada Latina nr 1 si cel de pe J.L. Calderon nr 1-5.
In timpii morti, ca sa nu stau degeaba, am zis sa vanez parinti calatori pe culoarul din fata standului. Daca tot eram acolo si aveam o brosura de oferit, de ce sa nu profit de ocazie. Ei bine, si-atunci a inceput distractia.
O sa va dau un singur exemplu. Vad un tata cu o fetita de vreun an in carucior. Ma duc spre el, ii zambesc si-i zic:
– V-am vazut cu fetita si voiam sa va ofer o brosura cu idei de destinatii potrivite pentru copii.
El ridica din spranceana. Eu, putin incurcata, continui:
– Nu vreau sa va vand nimic, sunt recomandari stranse in cei trei ani de cand calatorim cu fetitele noastre. Poate va ajuta.
Il vad ca-si stramba gura si-mi zice scurt:
– Nu vedeti ca nici nu merge, ce sa calatoresc cu ea?!
Am ramas cu zambetul inghetat pe buze si m-am retras. Nu zic ca asa au fost toate interactiunile cu strainii de la targ. Au fost si parinti care au luat absenti brosura sau altii care au deschis conversatii si chiar mi-au scris ulterior pe Facebook si mail.
Am stat acolo doua ore pe zi si am vazut intermitent parinti care ne citesc si parinti care venisera sa stranga oferte. La final, duminica, pe drumul spre masina m-am simtit atat de recunoscatoare pentru voi, cei care va opriti pe miniCalatorii.ro, comentati, imi scrieti, interactionati intr-un fel sau altul cu articolele noastre incat mi-au dat lacrimile. Sunt deja intr-al saptelea an de blogging si ultimii trei ani, de cand s-a nascut blogul asta, au fost incredibil de frumosi. M-am simtit in siguranta sa impartasesc cu voi experientele noastre, sa spun ce cred despre anumite subiecte delicate, sa povestesc si despre momentele mai dificile din calatorii. Poate parea ciudat, dar e mare lucru intr-o lume care e obisnuita sa dea cu parul, sa critice, sa te atace din orice.
Stiu ca nu v-am mai zis asta si nici cu texte siropoase nu v-ati mai intalnit pe-aici. Sunt o introvertita 100%, insa sper ca fiecare rand pe care-l cititi sa va transmita macar putin din bucuria de a va avea alaturi virtual si fiecare interactiune fizica, dincolo de emotii si balbaieli, sa va aduca mai aproape 🙂
Imi pare rau ca nu am ajuns si eu la targ, acum sunt curioasa de brosura… Eu prima chestie care o aud relativ la faptul ca plimbam copiii insistent este “de ce daca oricum nu tin minte?” Niciodata nu mi s-a parut un argument cu vreo relevanta… Noroc ca Lucas are deja 5 ani (si vreo, nu stiu, inspre 20 de tari vizitate), si deja tine minte din vara 2014 ce facea, si de el nu se mai preocupa nimeni… Insa Ema cu cele 6 tari ale ei pana acum (tocmai ce le-am numarat: http://www.shopaholic.ro/2016/03/6-tari-in-6-luni-jurnal-de-bebe-calator.html :)) ) ridica mereu semne de intrebare :)))
Si la Ana tot in jur de trei ani s-a produs declick-ul, momentul din care a inceput sa “tina minte” tot. Iar pentru restul avem poze, multe poze si ii place la nebunie sa-i povestim de fiecare loc. Daca-i si Ema prin preajma, ii spune mandra: “Ute, Emi, am fost aici a mama si a tata. Cand tu mare vii a noi” 🙂
felicitari pentru reusita de a expune 🙂
Ahaaa, deci altii au primit brosura pe care o asteptam cu disperare…..sic.
Me so sad.