Cum a fost la Aquaris Crivaia, Valiug

În Semenic, într-o zonă cu urme discrete de civilizaţie, pe malul lacului Gozna, am descoperit un colţişor de relaxare şi deconectare de la grijile zilnice.  Aquaris Crivaia, pe numele lui, este un hotel modern, decorat cu bun gust, cu mâncare bună şi, cel mai important pentru noi, cu mulţi oaspeţi mici şi foarte mici.

Căutam de ceva vreme un loc drăguţ de cazare unde să mergem cu părinţii lui Bogdan care locuiesc în Severin. Prima idee a fost să facem rezervare la pensiunile de pe Clisura Dunării, dar ne-am trezit prea târziu şi erau toate ocupate.  La Băile Herculane, când vine vorba de cazare, se simte puternic aerul comunist sau kitschul “modern”, aşa că ne-am extins căutarea până am ajuns la Aquaris Crivaia.

Drumul până acolo, plecând din Bucureşti, e foarte lung. Mult prea lung pentru a sta doar o zi şi a te întoarce.  Însă ultima bucată, cea de după Severin, e tare frumoasă şi parcă te mai face să uiţi că eşti deja de ore bune în maşină.  Iar odată intrat în Văliug, şerpuind pe malul lacului, văzând doar verde în jur cu uşoare sclipiri albastre-pământii de la lac, simţi cel mai bine că a meritat fiecare secundă de condus.

Ce mi-a plăcut la Aquaris Crivaia Hotel?

Cum am oprit în faţa hotelului, am făcut ochii mari: parcare cu barieră şi cartelă, lift din sticlă şi o terasă înconjurată de spaţii verzi. Frumos, frumos, cred că am nimerit bine! Iar surprizele au continuat.

Nici n-am intrat bine în cameră şi ce-mi văd ochii? Pe ecranul televizorului scria “Bun venit, Lucaciu Bogdan!”. Am butonat puţin telecomanda şi din aplicaţia lor am aflat tot ce aveam nevoie să ştiu despre serviciile hotelului. Când sunt deschise barurile şi restaurantul, ce se poate face prin zonă, etc. Deci da, uau, tehnologie aşa cum n-am mai întâlnit în România.

Revenind la cameră, deşi era cea mai mică variantă, fără balcon şi cu vedere parţială la lac, spaţiul a fost suficient pentru ca Ana să se învârtă, să se caţăre şi să meargă de-a buşilea fără probleme. Mi-a plăcut foarte mult şi decorul, iar când am văzut că pe noptieră aveam un bileţel cu  prognoza meteo din ziua respectivă, iarăşi am rămas cu gura căscată.

Mânaţi de foame, am ajuns la restaurant. Meniul stufos, cu preparate pe care nu te-ai aştepta să le găseşti la un hotel de trei stele, departe de civilizaţie.  Cotlet de porc cu sos de mere, supă de roşii cu ceapă şi caşcaval, pui a la romana – astea sunt doar câteva exemple.  Pe o scară de la 1 la 5, unde 3 e ok şi 5 foarte bine, mâncarea a fost undeva pe la 4. Totul a fost comestibil, majoritatea felurilor au fost bune, iar câteva foarte bune.  Oricum, peste aşteptările nostre.

După masă am cercetat şi împrejurimile şi trebuie să recunosc că am fost cucerită pe loc de pontonul lor. Mi-a părut rău că n-a fost tocmai vreme de plajă, dar chiar şi aşa înnorat şi cu puţin vânt, tot era o plăcere să te sprijini de balustradă şi să admiri lacul şi pădurile din jur.

A doua zi am încercat şi barul de la intrare, cel cu mese de lemn înconjurate de verdeaţă, iar verdictul a fost: bun, bun, bun!

Iar dacă staţi mai multe zile şi credeţi că vă plictisiţi de plajă, baie în lac şi drumeţii, fiţi fără griji. La faţă locului puteţi să închiriaţi hidrobiciclete, bărci, ATV-uri şi bicilete.

Ce nu mi-a plăcut?

Dupe ce am lăudat atât hotelul, trebuie să povestesc şi despre aspectele mai puţin plăcute:

• piscina lor era o glumă bună. Sau mai puţin bună, depinde de capacitatea fiecăruia de a face haz de necaz. Nici mare, nici adâncă şi plină de broaşte. Aşa că dacă am fi vrut să ne răcorim, singura opţiune ar fi fost lacul.
• chelnerii de la restaurant, deşi bine intenţionaţi, exagerau câteodată cu familiaritatea faţă de clienţi şi intrau grosolan în discuţii cam sensibile. Şi parcă sugerau cam insistent băuturi/feluri de mâncare/deserturi. Le ziceai că nu mai poţi desert, ei tot insistau că poate totuşi mai ai un colţ de stomac liber. Şi altele dintr-astea.
• chiar şi clienţii hotelului trebuiau să plătească pentru şezlongurile de pe ponton. Mi s-a părut cam aiurea, mai ales în condiţiile în care camerele nu erau tocmai ieftine. Şi dacă tot dau 250RON/noapte, mai bine pune-mi şi aia 10RON pentru şezlong în preţul camerei şi lasă-mă să-l folosesc gratis. Că dă mai bine să plătesc 270RON şi să am totul inclus. La fel şi parcarea care era cu plată şi pentru clienţii hotelului.
• în camera n-aveai wireless, ci internet prin fir. Ştiu că e un moft, dar după o zi plină, aş cam vrea să stau cu laptopul în pat, nu pironită  de un birou că firul e scurt de 20 de centrimetri.
• şi tot în camere, pe la geamuri era plin de muşte moarte. Mi-e greu să cred că toate muştele alea au decedat în ziua respectivă, după ce s-a făcut curat în cameră…

E drept că sunt doar detalii pe care mulţi probabil că nici nu le observă. Iar una peste alta, punând în balanţă plusurile şi minusurile, concluzie e că vă recomand hotelul, mai ales dacă locuiţi în partea de vest a ţării. E un loc pitoresc, liniştit, prietenos cu cei mici, unde poţi să-ţi încarci bateriile în cele mai bune condiţii. Noi vrem să ne întoarcem, dar pentru o miniCălătorie mai lungă care să justifice opt ore de condus şi la dus, şi la întors.

• Spatiu de joaca
• Scaune de copii in restaurant
• Izolare fonica
• Gradina generoasa
• Meniu copii*
• Personal prietenos cu cei mici
• Piscina
• Patut bebe

*chiar daca n-au meniu special pentru copii, mancarea servita e potrivita pentru cei mici.