Ghidati de semne de lemn pictat, pe o colina de langa satul Mercheasa, am ajuns fata in fata cu cel mai batran copac din Romania. I se spune “Batranul Carpatilor” si data fiind venerabila sa varsta de peste 900 de ani, probabil ca a fost martor inclusiv la intemeierea Transilvaniei.
Cu Ana n-am intrat in astfel de detalii, ea deocamdata traieste in “tara Bucuresti”. Insa i-am povestit ca o sa facem o excursie prin natura, o sa adunam frunze si o sa vedem un stejar mare, mare de tot. Atat de mare ca e nevoie de opt – noua oameni ca sa poata sa-l cuprinda.
Pe drumul de tara care duce pana aproape de pajistea cu pricina, domnisoara era doar cu ochii dupa arbori.
– Ala e mami? Sau ala?
Cum ne-am dat jos din masina a uitat de copaci si s-a concentrat pe frunze si pe caca de oaie. A gasit chiar si cateva ciuperci albe printre maracini. A escaladat in repetate randuri un trunchi uscat, plasat chiar langa un indicator catre destinatia noastra si-a insistat sa facem si noi acelasi lucru.
Insa nimic nu s-a comparat cu momentul in care a gasit prima ghinda cu tot cu capacel. Si dupa aia un bebe ghinda. Si inca trei capacele goale pe o crenguta. A zabovit mult la poalele primului stejar darnic care i-a iesit in cale, noi aproape ne pierdusem speranta ca o sa mai ajungem si la cel pentru care venisem.
La batranul Carpatilor s-a uitat mirata. Nu era cel mai inalt din zona. Sau cel putin nu parea. Dar era singurul imprejmuit cu un gardulet si parea tare singur. Ca sa ajunga la el a trecut printr-un trunchi transformat in arc si ne-a pus si pe noi sa o urmam tinandu-ne toti trei de maini.
Dupa mai bine de-o ora in compania stejarilor a decis ca-i momentul sa facem o intrecere pana la masina. Chiar daca avea buzunarele incarcate cu frunze, ghinde si crengute, Bogdan a ajuns primul sa dea drumul la incalzire. Noi am mai infruntat putin cele patru cinci grade ca sa ne luam un ultim bun ramas de la coltul asta de tara presarat cu arbori mari si singuratici.
A treia zi, la gradinita, Ana a tinut mortis sa ia cu ea ghinde de la “cel mai batran copac din lume”. Ar fi vrut sa le duca prietenilor ei si fosnetul frunzelor intr-o liniste deplina, insa pana la urma amintirea asta o sa ramana doar pentru ea.
Informatii utile
Mercheasa se afla la 67 de kilometri de Brasov (o ora de mers cu masina). Cand treceti prin sat fiti atenti la indicatoare. Prima data am vazut un indicator mare catre Batranul Carpatilor dupa care indicatoare mici, de lemn, cu un stejar pictat pe ele. La un moment dat se face dreapta pe un drum neasfaltat, dar bun. Noi avem masina inalta, insa nu mi s-a parut ca drumul ar pune probleme vreunei masini. Din locul in care se termina drumul mai e de mers pe jos maxim 10 minute. Si aici erau indicatoarele de lemn care ne-au ajutat sa ajungem la destinatie (steluta pe harta). Nu e de urcat sau coborat, daca am fi fost si cu Ema (un an jumatate) cred ca s-ar fi distrat de minune sa faca drumetie asta scurta.
[…] bucurat de sederea noastra la Conacul Ambient. Am ajuns usor in locuri pe care voiam sa le vizitam (stejarul de la Mercheasa e doar unul dintre ele), Ana s-a putut zbengui si balaci in voie cat am stat la hotel si toata […]
[…] de 900 de ani asa ca ne-am adaptat din mers si n-am regretat nici o clipa decizia. Gasiti aici povestea completa, a fost o drumetie scurta si usoara despre care am decis in unanimitate ca a fost momentul […]
[…] ce i-am aratat Anei Batranul Carpatilor, ne-am gandit ca n-ar fi rau sa-l vada si pe El Drago Milenario – un copac dragon de 22 de […]