M-am intrebat de multe ori ce-i cu indicatoarele cu “Drumul vinului” din Judetul Prahova. Experienta de la noi oare seamana cu ce-am vazut in Toscana sau Bordeaux? Exista oare degustari direct de la sursa, cu oameni super pasionati de ceea ce fac care sa-ti povesteasca de cum a fost vremea in nu stiu ce an ducand la o recolta fenomenala? N-am inaintat in cercetari caci nu mi se parea o activitate potrivita pentru intreaga familie si-am preferat sa gasesc experiente de care sa ne putem bucura toti.
Sambata, insa, cand am ajuns la crama S.E.R.V.E. din Ceptura de Jos si-am vazut sclipirea din ochii Anei mi-am dat seama ca am subestimat mult potentialul ei de a absorbi orice fel de informatii si de a se bucura de experienta in felul ei.
Pasul unu: Degustarea vinurilor
Ana stie ca vinul, ca toate bauturile cu alcool, nu-s pentru copii. Insa mirositul e pentru toata lumea. S-a prins ea de treaba asta tot vazandu-ne cu nasul in cafeaua proaspat macinata si de-atunci cere sa miroasa cam tot ce mirosim si noi. A inspirat adanc dintr-un pahar cu Chardonnay Terra Romana din 2012, s-a schimonosit toata si-a decis ca scobitorile cu cascaval sunt mult mai pe placul ei. Am avut ragaz sa incerc vreo doua vinuri Terra Romana si un strop de Cuvee Guy de Poix 2012. M-au surprins placut. Nu sunt o cunoscatoare intr-ale vinului. Pana acum patru ani greu ma convingeai sa beau un pahar. De la S.E.R.V.E. incercasem doar un Vinul Cavalerului Feteasca Neagra care nu se potrivise cu gusturile mele, asa ca n-aveam asteptari foarte mari. Insa gusturile descoperite sambata din linia Terra Romana intentionez sa le aprofundez, in special Feteasca Neagra cu o nota picanta foarte interesanta 🙂
Dupa vreo trei cubulete de cascaval si-o crantanea, Ana a pus punct degustarii mele de vin si m-a tarat afara. S-a intalnit cu baieteii Bogdanei. Ea ar fi vrut sa se fugareasca pe-acolo. Ei ar fi vrut sa-i afle mai intai numele. Nici unul n-a obtinut ce si-a dorit. Din fericire ne-am mutat repede intr-alta zona a cramei si-au uitat repede micul lor esec de comunicare.
Pasul doi: Vizitarea cramei
Chiar inainte de a ajunge la Ceptura, Ana ne-a intrebat ce sunt viile alea pe care le vede pe geamul masinii. I-am explicat ca asa cresc strugurii pe care-i mananca ea, iar toamna oamenii vin la vie sa-i culeaga. De-acolo ajung in piata de unde ii cumparam noi si dupa aceea la ea in burta.
Cum a inceput vizitarea cramei S.E.R.V.E. a descoperit ca strugurii pot avea si alt traseu decat vie-piata-burta. S-a uitat fascinata la masinaria care separa boabele de codite si le arunca intr-un ditamai recipientul. A vazut cum dintr-un recipient similar curge vin printr-un robinet. A inspectat cazanele uriase si-a ciocanit in butoaiele speciale, aduse din Franta. S-a invartit prin labirintul format din butoaiele cu vin si-a escaladat o scara in spirala pentru a privi lumea de sus. Cu siguranta n-a inteles care-i legatura dintre zahar si alcool sau de ce vinurile Terra Romana sunt mai scumpe decat Vinul Cavalerului. Insa a luat din vizita asta fix ce i-a trebuit in momentul actual de dezvoltare si nu s-a plictisit.
Ah, si cireasa de pe tort – am avut noroc sa vizitam crama intr-o perioada cu must. N-am cuvinte sa descriu cum e mustul lor, in special cel alb. I-am cedat Anei si paharul meu, dar singura inghititura luata a fost delicioasa.
Pasul trei: Vinuri asociate cu preparate culinare
Citeam intr-una din cartile lui Peter Mayle ca francezii au un obicei care poate parea ciudat – la restaurant mai intai isi aleg vinul si in functie de el comanda mancarea, nu invers. Mi-am adus aminte de asta in timp ce savuram o tartina cu jambon, mousse de pere si baby spanac alaturi de un Milenium Alb 2014.
Mi s-a parut fain ca cei de la crama S.E.R.V.E. pot organiza si astfel de degustari vin-mancare. E cu atat mai fain cu cat incearca sa reinterpreteze bucataria traditionala folosind aproape numai produse locale.
N-am putut sa ramanem pana la finalul degustarii, caci trebuia sa ajungem pe lumina la Varlaam, insa mi-a placut ca am avut la dispozitie si o zona exterioara, cu iarba si copaci umbrosi unde Ana a putut sa se desfasoare in voie intre doua imbucaturi de mancare.
La final, cand sa incarcam copiii in masina, Ema ne-a facut o surpriza de notat in calendar. O secunda n-am fost atenti la ea si-am gasit-o in fundulet, pentru prima data, gangurind concentrata la echilibrul ei.
In loc de concluzie
Noi am ajuns la S.E.R.V.E. la un eveniment pentru presa. In mod normal refuzam politicos astfel de invitatii. Nu mergem nici la evenimente de PR, nici in info tripuri. Avem putin timp liber si preferam sa-l petrecem dupa bunul plac, in ritm propriu. De data asta am zis da pentru ca aveam planificata o iesire in judetul Buzau si Ceptura era oarecum in drum. Plus ca eram foarte, foarte curiosi cum e cu Drumul Vinului (apropos, gasiti o brosura explicativa aici), iar ei au fost draguti si ne-au invitat cu tot cu fetele. Am zis ca in cel mai rau caz pierdem doua ore, dar nu ramanem cu regrete.
Acum nu pot decat sa ne felicit pentru decizia luata. A fost o experienta faina cu o Ana mult mai receptiva decat ma asteptam. Am invatat ca decat sa fac presupuneri despre ce i-ar placea si ce nu, mai bine incerc direct. Ceea ce va incurajez si pe voi sa faceti. S-ar putea sa ramaneti surprinsi.
Informatii utile
- Din Bucuresti pana la Ceptura de Jos se fac cam 90 de minute cu masina, chiar 120 daca prindeti trafic in capitala. Traseul cel mai scurt e Bucuresti – Ploiesti (pe DN1) – Loloiasca – Ceptura de Jos. In Ceptura drumul se va intersecta cu un altul care la stanga merge catre Urlati, iar la dreapta catre Fantanele. La intersectia respectiva o sa vedeti un indicator cu crama S.E.R.V.E. De-acolo urmariti indicatoarele (mai sunt cateva) si ajungeti la crama.
- Pentru public exista patru tipuri de degustari cu preturi cuprinse intre 40 RON si 100 RON de persoana, pret ce include si o sticla de vin cadou pentru fiecare participant.
- Degustarile se organizeaza pentru un grup minim de 10 persoane, cu o programare in prealabil. Datele de contact le gasiti aici.
Daca avem doritori pe-aici, poate ne strangem grup de parinti calatori si le facem o vizita intr-un weekend. Noi am plecat de-acolo cu dorinta de a ne intoarce ca simpli vizitatori care vor sa se bucure de-o degustare in tihna, cu cele mici zburdand pe langa noi.
