Valea Zimbrilor se afla la 45 de minute de mers cu masina de Brasov, in Vama Buzaului si este cea mai noua rezervatie de zimbri de la noi din tara. Si-a deschis portile in 2008 cu cinci zimbri primiti din strainatate, iar azi a ajuns sa gazduiasca 34, multi dintre ei nascuti acolo.
Noi habar n-aveam de ea. O vizitasem acum multi ani, in doi, pe cea din Neamt si vazusem zimbrii – specie pe cale de disparitie de ani buni – de la distanta. Aveau si un urs tinut intr-o cusca mult prea mica pentru gabaritul lui si-atunci, vazandu-i ochii pierduti in spatiu si auzind ragetul sfasietor mi-am promis ca n-o sa mai calc prea curand in locuri cu animale tinute-n captivitate. Pana-n ziua de azi cand citesc ca-i vreo gradina zoologica pe unde mergem imi vine in minte imaginea ursului din Neamt si ma tin departe de ea.
Insa la Vama Buzaului n-am rezistat tentatiei. M-am gandit ca pentru fete o sa fie o experienta faina sa vada cum arata cel mai greu animal european care traieste pe uscat si, in plus, mai stiam si ca rezervatiile de zimbri au, in general, un plan de a pune animalele incet, incet in libertate.
Cum ni s-a parut vizita la Valea Zimbrilor
Am ajuns acolo la zece dimineata si era atat de gol ca am crezut ca-i inchis. In afara de noi, in parcare mai erau doar doua masini. Am cumparat biletele (5RON/adult, fetele au intrat gratuit) si la recomandarea domnului de la ghiseu am pornit, catinel, catinel, sa inconjuram tarcul.
Ana a fost super incantata sa vada bebe zimbri, a admirat coarnele unui cerb care ne-a tratat cu fundul, iar Emei cel mai mult i-au placut vacutele de langa rau. Toata plimbarea asta ne-a luat, cu tot cu pauze de admirat animale si bagat manuta-n rau, sub o ora.
Tot ce-am vazut in zona imprejmuita am vazut de la distanta, insa daca aveti noroc cerbii cel putin se apropie de gard. Raluca a fost mai norocoasa ca noi, puteti vedea aici niste super poze.
La 11 si ceva, cand am ajuns din nou la intrare/iesire n-am recunoscut locul. O multime de copii erau lipiti de gard si in jurul lor si mai multi adulti. Parcarea se umpluse si ea de abia am iesit de-acolo.
O recomandam sau nu familiilor cu copii
N-as putea sa dau un raspuns in alb si negru.
Pentru noi a fost o experienta foarte placuta. Ne-am bucurat de:
- vederea zimbrilor cu puii lor
- drumul usor prin natura, presarat din loc in loc cu bancute care se leagana (numai bune pentru o pauza)
- peisajele idilice cu raul si dealurile verzi
- existenta raului usor accesibil in care fetele au aruncat pietricele si si-au muiat mainile
Insa, n-as veni special din Bucuresti pentru rezervatia asta. Si nici nu cred ca pentru copii mai mari ar fi la fel de interesanta cum a fost pentru fete. Ele s-au bucurat si de florile cu tepi, si de albinutele in cautare de polen, si de vacile cu ochi mari, si de balegarul pe post de obstacol in cursa dupa mami si tati. Chiar am vazut la iesire copii de scoala care s-au uitat doua trei minute la animale si dupa au dat sa plece.
Asa ca daca sunteti prin zona e bine sa stiti de ea. E un loc suficient de restrans cat sa nu puna probleme parintilor cu copii mici, iar biletul e suficient de ieftin cat sa nu va para rau ca ati intrat sa vedeti zimbrii si dupa zece minute ati iesit.
Ar mai fi de retinut ca dimineata (e deschis de la opt) e mult mai liber, iar de cealalta parte a tarcului fata de intrare puteti sta pe malul raului cat copiii se joaca-n voie cu pietrele si apa.
Ca sa va faceti o impresie si mai buna, puteti sa aruncati un ochi pe filmuletul de la fata locului. Sper sa va placa!
[…] nici jumatate de ora de mers cu masina sunt rezervatia Valea Zimbrilor (vedeti filmulet mai jos) si Cascada Urlatoarele. Mai mergi 15-20 de minute si ajungi la biserica […]
Era bine daca mergeati si la cascada Urlatoarea, nu e foarte departe de zimbri si e o zona foarte frumoasa.
Si eu as fi vrut sa mergem, am ramas cu regretul asta ca n-am vazut cascada, insa Ana a refuzat in repetate randuri sa mearga la cascada. Habar n-am de ce 🙂