La o ora jumatate de Bucuresti, pe o costisa inverzita aflata pe malul raului Ialomita, arheologii au descoperit ramasitele unei cetati getice ridicate de regele Dromichete. Indicii ca acolo ar fi fost candva o cetate nu prea mai vezi astazi, dar noi ne-am bucurat de privelistea faina, de clinchetele talangilor de la stana de oi din apropiere si de putina miscare in aer liber. Iar ca sa o spunem pe aia dreapta, drumul pana la Piscul Crasani – caci acolo e situl arheologic – a fost cel putin la fel de interesant si presarat cu surprize ca vizita in sine.

Ca sa ajungem acolo am ales sa mergem pe Autostrada Soarelui (A2) pana la Lehliu Gara, dupa care ne-am indreptat spre Rasi si inainte sa ajungem in Orezu am facut stanga pe drumul 201. Aici au inceput chicotelile fetelor caci acest 201 este un drum de pamant batatorit, fara gropi majore, dar cu ridicaturi din loc in loc care ne-au facut sa ne simtim ca intr-un mic “montagne russe”.

Crucile si troita

De pe 201 am cotit la dreapta pe drumul 36 si dupa nici 500 de metri ne-au iesit in cale doua cruci cioplite-n piatra, cat un om de inalte. Domnisoarele au zbughit-o din masina si-au inceput sa se masoare – pana unde ajunge fiecare cu varful capului, dupa care au studiat desenele si inscriptiile. Aici s-a lasat si cu concurs de cine arunca pietrele mai departe, cine fuge mai repede la vale de pe movila cu troita si cruce sau cine trece mai repede prin iarba intepacioasa de langa masina.

Ca o paranteza, Baraganul e presarat cu cruci de piatra faine, in mare parte contruite in secolul XIX, altele chiar mai vechi. Uneori le vezi la rascruci de drumuri, alteori stau semete-n mijlocul campului de te intrebi ce cauta acolo. Au tot felul de simboluri pe ele si daca cei mici sunt curiosi ce reprezinta, la Muzeul Agriculturii din Slobozia e o expozitie dedicata crucilor de piatra din satul Poiana unde gasiti foarte multe informatii pe aceasta tema. Plus ca muzeul e super simpatic pentru copii, abia astept sa le duc acolo pe fete!

Costisa tobogan

Daca pana la crucile de piatra relieful a fost destul de plat, cum am trecut de ele drumul a inceput sa fie strajuit de costise acoperite cu iarba si formatiuni nisipoase din loc in loc. Nici n-am apucat bine sa ma dau jos din masina sa fac o poza ca domnisoarele au luat-o la fuga spre zona cu panta destul de inclinata si-au inceput sa se catere mai mult pe burta, tinandu-se cu mainile de plante 🙂 Cand au realizat ca de urcat au urcat, dar de coborat nu prea mai au cum au inceput sa chitaie “mami, mami”. Insa Emei i-a venit o idee…s-a pus cu fundul pe pamant si-a inceput sa se dea pe panta ca pe tobogan. Hop si Ana dupa ea cu chiote de bucurie. Si-au facut treaba asta de vreo doua ori pana cand le-a fost prea lene sa mai urce inca o data.

Panorama cu satul Copuzu si omida colorata

Intre timp Bogdan a gasit o carare lina care ducea pana pe varful colinei si cand s-a terminat distractia cu toboganul l-am urmat si noi. Am admirat panorama faina cu satul Copuzu, iar fetele au identificat in iarba “cea mai colorata omida din lume”. Si lenesa, caci nu s-a miscat nici un milimetru cat am stat cu ochii pe ea si am pozat-o.

Pe drumul de intoarcere au strans crengute-amintire numai bune de construit casute pentru insectele din gradina noastra si s-au amuzat de sunetul pastailor de roscov.

Piscul Crasani

Intr-un final am ajuns si la Piscul Crasani unde prima data ne-au intrigat gaurile din peretii de pamant. N-am elucidat misterul aparitiei sau utilitatii lor nici pana azi. Ne-am plimbat pe-acolo cat am vazut cu ochii doar, doar gasim ceva care sa aduca a ruine/urme de cetate getica. N-a fost cazul. Vorba lui Bogdan – e ca orice deal pe care se plimba el la tara. Privelistea, insa, face toti banii. Vezi raul Ialomita serpuind in fundal, aproape de baza dealului e o stana de oi si activitatea era in floare acolo, iar formatiunile nisipoase iti creaza impresia ca ai fi in alt loc decat esti.

Fetele si-au consumat energia urcand si coborand pante, au ciulit urechile la sunetul de talanga adus de vant si s-au distrat facand tot felul de forme pe pamant cu propriile umbre.


Una peste alta, excursia asta de jumatate de zi ne-a priit si-am repeta-o oricand prindem cate o zi senina in care n-avem alte planuri. Data viitoare, daca reusim sa ne urnim mai devreme de-acasa, am adauga si alte locuri pe traseu. Biserica parasita de la Magureni, cimitirul afurisit de la Lehliu sau Conacul Marghiloman sunt primele idei care-mi vin in minte. Dar nu sunt singurele.

In ultimele luni am avut ocazia sa strabat Baraganul in lung si lat, fotografiind obiective turistice, locuri mai mult sau mai putin cunoscute in cadrul proiectului “Explorator in Baragan” si mi-am creat un wishlist mental de locuri musai de vizitat cu fetele cat de curand. Daca va intereseaza subiectul, dati-mi de veste in comentarii si poate scriu un articol separat pe tema asta.