Intr-un ianuarie friguros, venita cu treaba prin Greci, am descoperit un drum care trece prin padure si-ajunge pana intr-o zona pietroasa cu panorame faine asupra satului si imprejurimilor. A fost o drumetie usoara, cu rasplata generoasa la capitolul panorame si diversitate de peisaje asa ca m-am gandit instant la fete, ca ar fi dragut sa revin cu ele pentru plimbarea asta prin natura.

Trei ani mai tarziu, intr-o duminica de mai cu cer noros, am reusit sa transform in realitate gandul de atunci. Intre timp am aflat ca drumul acela face parte dintr-un traseul marcat (cu cerc albastru) – “Povestile Macinului” – si ca din loc in loc exista panouri informative pe care fetele le-au savurat mai mult decat ma asteptam.

Dar sa o luam cu inceputul.

De unde incepe drumetia

Stiam ca punctul de intrare pe traseu era undeva la marginea satului Greci si prima data am descoperit drumul luandu-ma dupa indicatoarele cu “Parcul National Muntii Macinului” care sunt din loc in loc prin sat. Am ajuns usor la terenul cu princina si l-am vazut de la distanta, caci spre deosebire de ianuarie cand batea vantul pe-acolo, acum era aglomeratie mare de masini, rulote si corturi.

Ca idee, acesta e pinul corespunzator “parcarii”, iar harta din satelit arata cam asa:

Nu va spun cat de entuziasmate au fost fetele cand au coborat din masina si-n fata ochilor li s-a aratat o ditamai pajistea cu flori pe care au putut zburda libere. Au facut vreo cinci ture pe-acolo pana cand am reusit sa le convingem sa pornim in drumetia propriu zisa, cu bateriile la jumatate dupa atata alergat si topait prin iarba.


Drumul prin padure

Prima parte a traseului serpuieste prin padure. Treci pe sub bolte formate din crengile copacilor, ici si colo vezi luminisuri, ai de sarit mici albii de paraiase, iar panta e destul de domoala. Domnisoarele au explorat poienitele si au studiat panoul informativ de pe care au descoperit cum se recunoaste Carpinita si cum a reusit sa se adapteze conditiilor climatice nu tocmai blande din Dobrogea.

Zona pietroasa panoramica

Cand padurea incepe sa se rareasca, panta devine mai abrupta. Apar mici goluri de vegetatie care-ti dau indicii despre panorama care te asteapta la finalul urcusului. Drumul e mai ingust, rocile sunt mai prezente si odata cu ele zaresti mai des floricelele mici si albe care impanzesc varfurile pietroase.

Domnisoarele, mari amatoare de joaca in pietris si nu la fel de mari amatoare de urcus, s-au asezat in fund in mijlocul drumului si-au inceput sa construiasca fortarete pentru furnici :). Ana a fost foarte incantata de intalnirile cu gusterii dobrogeni pe care se mandrea ca-i ocheste mai bine decat oricare dintre noi. Ema a silabisit panoul cu istoria peisajului si-a identificat cu putin ajutor de la Bogdan unde sunt Pietrele Mariei, Culmea Priopcea, Iacob Deal si pe unde trece Dunarea.





Noi ne-am bucurat de priveliste in tihna si pana la urma ne-am lasat convinsi de domnisoare sa ne intoarcem la masina ca sa mai prindem pe lumina putina balaceala in piscina. Traseul marcat continua in bucla, practic noi am mers aproape pana la jumatate si am ratat partea cu Rezervaţia Moroianu si coborarea.

Am plecat de-acolo gandindu-ne deja cand ne mai intoarcem – la toamna cel mai probabil, cand se mai domolesc caldurile in Dobrogea. Sunt multe trasee marcate in Muntii Macin care ne fac cu ochiul. Acesta a fost de tatonare, sa vedem cum il primesc domnisoarele si dincolo de cateva mataieli cu urcusul pot zice ca rezultatul tatonarii a fost incurajator pentru urmatoarele drumetii in zona.

Bine de stiut

  • Mai multe informatii despre traseu gasiti aici, pe site-ul oficial Parcul National Muntii Macin.
  • Cand ne-am imbracat de drumetie am insistat ca fetele sa-si ia pantaloni lungi cu sosete trase cat mai sus astfel incat sa evitam vreo uniune nefericita cu capusele.
  • In zona se stie ca sunt si vipere. Am incercat sa fim atenti pe unde calcam/ne asezam pe pietre. Un articol util pe tema intalnirilor cu viperele am gasit aici.
  • Luna iunie inteleg ca e perfecta pentru a intalni testoasele dobrogene, insa traseul recomandat pentru asta e Tutuiatu. A scris Alexandra mai multe despre el.

PS Weekendul asta am mai strans cateva locuri numai bune de vizitat cu copiii in zona, dar pana scriu partea a doua a listei puteti citi prima parte cu locuri mai putin cunoscute din Dobrogea unde sa mergi cu copiii.