Cum sa te conectezi cu copiii in vacanta – 5 idei furate de la intalnirea cu Otilia Mantelers si Sloop

Luni. Ora noua si 58 de minute. Intru in Palatul Universul cu Emi in brate. Imi dau seama ca habar n-am la ce etaj trebuie sa urc. Ma intorc la intrarea in cladire. Gasesc numele salii pe panou. Ok, etajul cinci. La lift, un domn subtirel, cu barba scurta, grizonata, ne zambeste. Imi zice ca probabil mergem in acelasi loc, la sesiunea de joaca si harjoneala. In lift, Ema il studiaza cu ochi mari. El ii zice ca-i fotograf si-o sa-i faca poze. Ea se incrunta si-si baga barbia-n piept. Se deschid usile liftului. Apuc doar sa-i explic ca a pierdut-o cand a rostit cuvantul “poza”.

Pe repede inainte, o ora mai tarziu ma intindeam ca o pisica pe-o patura albastra cu Ema langa mine, toata un zambet. Ne jucasem in fel si chip, sub indrumarea Otiliei, fara jucarii sau recuzita scumpa. Doar eu, ea si-o patura. Si multa conectare. Ne-a dat idei atat de simple ca pot fi aplicate oriunde. Pe unele le foloseam deja, cand si cand. Altele nu mi-au trecut prin minte si nu mi-a venit sa cred cat de universal valabile sunt. Erau in sala si fetite, si baieti de la un an la vreo cinci sase si toti se distrau de minune.

A doua zi le-am testat si pe Ana, imediat dupa ce s-a trezit, si-a fost un super start de dimineata. Dupa sesiunea de joaca de maxim cinci minute lucrurile au decurs mult mai lin si ne-am miscat mai cu talent decat in mod normal. Asa ca m-am gandit imediat la calatoriile ce vor sa vina. Cum ar fi sa aplic ideile astea simple de dimineata ca sa ne conectam cumva toti patru si sa ne bucuram mai aproape unii de altii de experientele din timpul zilei? Sau in zilele ploioase cand suntem constransi sa stam mai mult prin hotel, cum ar fi sa folosim timpul asta pentru ceva distractiv si (aproape) terapeutic?

O sa va tin la curent cu experimentul asta, sunt destul de convinsa ca o sa dea rezultate. Insa pana atunci, iata cele cinci idei de care vorbeam mai sus:

Broscuta tup-tup-tup

Se ia una bucata copil de subtioara (sau in diverse alte prize, in functie de greutate). Il ajutati sa se desprinda de la sol si sa se teleporteze in alt loc apropiat din camera. Se poate face slalom printre scaune, perne, pat sau se poate face tup tup pe ele. Cu Ema de 10 kile e floare la ureche si se distreaza de minune. Cu Ana de 17 e putin mai greu, dar nu imposibil.

O varianta care ei ii place mai mult si care pastreaza ideea de sarit dintr-un loc intr-altul, e sa imprastie pernele pe podea si sa sarim amandoua de pe una pe alta pana ajungem la pat in ideea ca podeaua e o mare apa, pernele pietre si patul uscatul salvator 🙂 Se amuza si tipand in gura mare, de pe o perna: “mami, mami, ajutoooor! du-ma pe uscat”.

Avion cu motor ia-ma si pe mine-n zbor

Se ia una bucata copil si se ridica-n aer cu intoarceri, mici urcari si coborari, fara a reveni la sol pentru o bucata de timp, cat va tin salele 🙂 Tot asa, cu Ema-i floare la ureche, cu Ana ma resimt dupa fiecare tentativa de avion insa ii place la nebunie. Nu prea mai pot sa simulez diferentele de altitudine, insa pe ea pot sa o invart circular, repede, repede, repede si chiuie de bucurie.

Covorul magic

Se ia una bucata paturica, se invita copilul sa ia loc pe un capat al ei si dupa aceea da-i si trage. Credeam ca Ema o sa se sperie. As, de unde! Era cu gura pana la urechi. Cand ma opream dadea din maini sa pornesc din nou. Am vazut-o pe Otilia facand o clatita umblatoarea (se infasoara copilul in patura, i se pune o perna sub cap si dupa aceea se trage prin camera) si-am testat pe Ana. “Inca o data! Inca o data!” imi zicea cand ma opream.

Nu stiu de ce nu m-am gandit pana acum la jocul asta, dar ma bucur ca l-am descoerit acum.

Maimutica in copac

Se tine una bucata copil de manute si se incurajeaza sa urce pe parinte pana sus de tot, pe la gat. Ema n-a fost interesata, a preferat sa-i studieze pe ceilalti copii mai mari. Ana, in schimb, e o veritabila maimuta de vreun an incoace si cand mi-e lumea mai draga ma trezesc cu ea escaladandu-ma 🙂

Unde-i Ema? Uite nu-i!

Alta descoperire a fost jocul in care iei copilul in spate si alergi speriat in stanga si-n dreapta intreband unde e copilul? L-a vazut cineva oare, ca tu nu-l gasesti. Noi foloseam varianta cu mami-calut care lua fetele in spate si galopa. Insa detaliul asta de cautat copilul mi se pare ca face diferenta intr-o directie terapeutica 😉 Si ambele fetele l-au intampinat cu rasete.

Au mai fost si clasicele “ah, ce te-as mai prinde da nu reusesc” si “perneeee! bataieeee!”, iar daca o sa o intalniti pe Otilia o sa vedeti ca-i un izvor nesecat de idei faine cand vine vorba de jocuri cu cei mici. Nu pot decat sa-i multumesc pentru sesiunea asta de conectare prin joaca, a fost peste asteptari. Voiam demult sa ajung la unul din ateliere ei de joaca parinte-copil, insa n-am reusit pana acum. Noroc cu Sloop care a facut un parteneriat cu ea pentru lansarea Sloop Fruli. Impreuna, in cadrul campaniei #partenerdejoaca al copiilor si parintilor vor aduce sesiunile astea in mai multe orase din Romania.

Despre Sloop Fruli

Revenind la Sloop Fruli, eram foarte curioasa de noul produs. Noi bem destul de des smoothiurile lor, Ana le da pe gat fara probleme, insa pentru Ema gura sticlei e cam mare si se uita cu pofta la sora sa. Idee de piramida cu pai mi-a suras si s-a dovedit ca din Fruli poate sa bea singura, fara probleme. Mi se pare o alternativa buna la squeeze-ul Hipp pe care-l folosim in avion si masina, amandoua fiind din fructe 100%. Ca pret sunt tot pe-acolo, Sloop Fruli costa in jur de 7 RON, e mai mare (200ml) si e disponibil in doua variante: piersica-banana si capsuni-zmeura.

Inainte sa inchei, mai stiti ca va povesteam la inceput de intalnirea cu domnul din lift. Bogdan Dinca e numele lui si cu toata incruntarea Emei apropos de poze a reusit sa scoata cadrele din articolul asta. De Otilia stiam ca-i magica, de Sloop stiam ca-i bun si sanatos, dar ca exista un fotograf care sa reuseasca sa surprinda bucuria Emei in poze nici nu banuiam. Probabil ca ati vazut pe blog cum Ana-i cu zambetul pana la urechi si Ema-i mereu serioasa, cu o privire de mai-lasa-ma-in-pace. Ei bine, el a reusit ce parea imposibil si-i foarte multumesc!

Fotografii by Bogdan Dinca