Stau, alaturi de Ligia si Roxana, pe bancheta din spate a unui Land Cruiser alb. Masina e parcata langa Fortul Bahla, cea mai mare constructie de felul asta din Oman. Ghidul nostru, Ahmed, isi tamponeaza usor broboanele de sudoare cu un petec de panza neagra. In asteptarea lui Cezar, care infrunta cele peste 30 de grade de-afara pentru niste poze, Ahmed incearca sa lege o conversatie.
Ma intreaba daca am frati, surori. N-am. E surprins. Nici Roxana, doar Ligia. Il intreb daca el are.
– 10 surori si 4 frati.
– Adica sunteti 15 in total? simt nevoia sa verific.
– Da.
Se asterne tacerea pret de cateva secunde, dupa care Ligia da glas intrebarii care sta pe buzele tuturor:
– Si-aveti aceeasi mama?
Ahmed din cap aprobator.
Ii povestesc ca in Romania media de copii per familie e pe la unu si putin. Sa faci trei copii e un fel de sport extrem. El imi spune ca pentru generatia mamei lui 15 copii e ceva obisnuit.
***
Mama lui a prins o perioada de tranzitie. In 1970, noul Sultan Qaboos bin Said, mult mai deschis la minte decat tatal sau, a inceput o seria de reforme benefice pentru dezvoltarea si modernizarea Omanului. Banii din petrol i-a investit in educatie si spitale. A construit autostrazi si a incercat sa imbunatateasca comunicarea cu exteriorul. Pana in acel an existau in toata tara doar trei scoli primare la care aveau acces numai baietii. Cum a ajuns la putere, Sultanul a introdus o politica de incurajare a educatiei femeilor. De la 0% in 1970, rata femeilor care urmeaza o forma de invatamant a crescut pana la 49% in 2007.
Tot incepand de-atunci, femeile cu educatie au putut sa obtina locuri de munca in mai toate domeniile de activitate. Anii 80, insa, au venit cu restrictii si discriminari, trimitand femeile inapoi la rolul lor principal: casnice care se ocupa de cresterea copiilor. Statistici din 2000 arata ca din totalul fortei de munca din Oman, doar 17% sunt femei. Asta poate si pentru ca o femeie e angajata doar dupa ce are sustinerea publica a sotului sau a rudelor de sex masculin din familia ei, iar salariul primit e mult mai mic decat cel oferit unui barbat cu aceleasi competente.
Tot la capitolul diferente de gen, femeile au primit dreptul de a detine pamant abia in 2008. Cand vine vorba de mostenire, daca urmasii sunt un barbat si o femeie, barbatul primeste 2/3 din avere, iar femeie doar o treime. E drept ca barbatul e obligat sa aiba grija de familia lui – de mama si de surori necasatorite, iar femeia poate sa faca ce vrea cu banii primiti.
***
Ahmed, nascut in ’84, e al patrulea copil din familia sa. Il intreb pe la ce varsta se marita fetele din Oman. 18 – 20 de ani, daca nu merg la facultate. Sunt curioasa cum e cu maritisul. Aflu ca desi, prin lege, si femeile, si barbatii au dreptul sa-si aleaga partenerul de viata, obiceiurile vechi mor greu. Familiile tinerilor inca mai aranjeaza casatorii sau au un cuvant greu de spus in alegerea jumatatii.
Ca barbat, trebuie sa dovedesti ca esti capabil sa ai grija de viitoarea ta familie. Dovada ia forma a 5000 de riali (aproximativ 10.000 de euro) oferiti viitoarei sotii. Din ei isi cumpara bijuterii de aur si alte lucruri trebuincioase vietii de femeie maritata. Poate sa si pastreze o parte din banii astia pentru zile negre. Dupa plata are loc nunta, iar barbatii petrec separat de femei.
Ahmed nu s-a casatorit inca. Isi stie aleasa, dar inca strange banii necesari. “Munceste ca un magar”, ca sa-l citez, si spera sa termine inaintea altor pretendenti.
***
Odata casatoriti, daca nu se inteleg, exista posibilitatea divortului. Ar trebui sa fie ultima optiune, ne explica doamna de la Sultan Qaboos Grand Mosque, intr-o engleza impecabila.
Ne-a primit cu ceai de ghimbir si curmale uscate. Cufundata in canapeaua aurie, citesc pe peretii camerei despre stalpii islamului si stalpii credintei. Femeia socializeaza mai intai, nu intra direct in paine. Ne intreaba de unde suntem. Romania? Se lumineaza la fata. Nora ei e romanca. Fata buna, stie sa gateasca niste mancaruri delicioase. Pacat ca n-a reusit sa faca nici un copil pana acum. Se roaga pentru ei.
Ne povesteste despre credinta ei, ne recita cu patos chiar si o rugaciune. Imi place sa o privesc, ii stralucesc ochii atunci cand vorbeste. La final, ne spune ca raspunde la orice intrebari avem. Roxana o intreaba de divort. Da, e permis, dar nu e incurajat. Totusi, in cazul in care casnicia nu mai functioneaza si are loc divortul, femeia e primita inapoi in sanul familiei. Sunt foarte unite familiile din Oman. Ele sunt baza societatii.
***
Mergem, cu viteza, prin nisipul dezlantuit din desert. Tabara in care urmeaza sa stam e la cativa kilometri in fata. Masina se zgaltaie de la vantul puternic. Ahmed ne-a promis niste adrenalina pe dune, dar e prudent. Vremea nu tine cu noi.
Ieri, dupa ce ne-a dus sa vedem delfinii, a avut o jumatate de zi libera. Il intreb cum si-a petrecut-o. Imi spune ca il astepta sora lui sa o duca la Souk (bazar).
– E departe de casa voastra? il intreb.
– Nu, dar femeile trebuie insotite atunci cand ies din casa.
– N-au voie sa mearga singure la piata? incerc sa inteleg mai bine ce zice.
– Ba da, dar lumea vorbeste. Mai bine sa fie insotite.
Imi vine sa-l intreb ce se intampla daca sotul, tatal, fratii muncesc toata ziua? Femeile nu mai ies din casa? Cum isi fac aprovizionarea? Cum socializeaza? Mi-e teama, insa, ca tonul ma va da de gol si n-as vrea sa-l jignesc in vreun fel.
– Voi sunteti norocoase ca puteti fi aici singure!, exclama dupa cateva secunde.
La ei, femeile nu au voie sa calatoreasca singure. Daca la bazar mai pot merge, cu riscul de a fi etichetate de catre cei traditionalisti ca necuviincioase, in calatorii oricat de scurte sunt obligate sa mearga cu un barbat. Fie sot, tata sau frate. La fel de norocoase suntem ca putem face baie-n mare. Femeilor lor nu li se permite sa se scalde in locuri publice.
– Nici macar imbracate din cap pana in picioare? il intreb.
– Nici.
Ajungem in tabara. Dupa inserat, Ahmed ne scoate in desert sa vedem stelele. Ma asez pe vine, ma sprijin cu mainile de nisip si-mi dau capul pe spate. Nu cred sa fi vazut vreodata mai multe stele. E atat de liniste incat aud cum un gandac merge pe nisip.
Una dintre fete il intreaba pe Ahmed cati copii vrea sa aiba. Si-ar dori multi, dar o sa se opreasca pe la patru – cinci. Vrea sa le poata oferi o educatie, vrea sa se poata ocupa de fiecare dintre ei. Asa ca patru – cinci e un compromis bun.
– Si cum o sa faci sa nu mai ai copii dupa? sunt curioasa.
– Femeile pot lua medicamente daca vor, imi raspunde scurt.
Ne explica, totusi, ca viata lui se va schimba dupa casatorie. Acum, ca ghid, pleaca de-acasa cu zilele. Stie ca o femeie s-ar simti singura. El isi doreste o sotie fericita, o relatie buna. Casatoria nu e doar pentru sex si copii.
Zambesc. Il simt sincer, are o usoara inocenta in glas. Poate, totusi, viata de femeie in Oman nu e chiar atat de rea. Doar diferita.
Excelent portret, Adriana! Sa indraznesc sa iti spun ca exact asta scriam eu, de doua zile incoace? Acum trebuie sa o iau de la capat sau macar sa scot pasajele care ar parea copiate :D. Imi vine sa rad si sa plang in acelasi timp dar na, asta e, si te felicit sincer pentru ca ai scris atat de frumos!
Stiu ca nu are importanta in poveste dar eu n-am nici frate, nici sora. Doar multi copii, pe Petra, pe colega mea de blog Ina si, in urma experientei comune din Oman, pe tine 🙂
Multumesc, Roxana.
Daca tot ai atatia copii, zic sa-ti facem rost si de un frate 🙂
Buna idee! 🙂
bine spus – diferita. si da, si eu zic merci uneori ca m am nascut in Romania.
Mie mi se intampla sa zic merci si pentru lucruri muuuult mai marunte, gen restaurante deschise oricand in timpul zilei, magazine non stop si altele asemenea 🙂 Daca stau bine sa ma gandesc, Romania e tara faina in care sa locuiesti. Mai greu daca vrei sa faci afaceri (legale).
E de-a dreptul marcant pentru noi! Dar eu cred ca ele isi accepta oarecum situatia! Nu cred ca sunt nemultumite de viata pe care o au. Sau nu intr-un procent foarte mare! Intr-o situatie asemanatoare sunt si femeile in Maroc,insa aici “restrictiile” nu sunt chiar atat de mari.
Si eu am aceeasi impresie. Din pacate, in afara de doamna de la moschee, n-am reusit sa stau de vorba cu nici o femeie in Oman. Ar fi interesant de aflat si punctul lor de vedere.
Ma bucur din suflet ca cineva a venit ca turist aici la noi in Oman si apoi a povestit nitel despre tara asta faina …… dar imi pare sincer rau, ca nu ati fost inspirate sa da-ti google ….. Asociatia Romanilor din Oman ,…. si sa ne da-ti sansa sa va prezentam citiva dintre familiile-prietene omaneze care sa va lumineze mai mult asupra vietii lor.
Am 10 ani de cind sunt aici ….. si sunt multe inadvertente in ceea ce ai scris in articol…. dar are un tonus pozitiv, adica te face sa te gindesti la o vizita prin partea asta a lumii.
Deci, toate femeile au voie sa aiba pamint – de la 18 ani primesc gratis o bucata de 1000 metri patrati – ca nu o folosesc sau o dau tatalui care o vinde sau ii face casa, asta e altceva!!
In privinta iesitului din casa, ele nu sunt invatate sa fie singure ….. pentru ca cultural si istoric vorbind sunt crescute in spiritul haremului – si aici au voie sa aibe mai multe neveste. Dar …… poti sa vezi nenumarate femei singure …. la cumparaturi, ducindu-si copiii dimi la scoala si pe urma mergind la lucru, in banca sau la spital, platind facturi sau negociind in piata de legume!!!!!
Ceea ce ati vazut probabil voi …. sau ce v-a spus ghidul, care probabil ca e de printr-un sat ( unde traditiile ca la noi sunt mult mai respectate ) …. o femeie cu masca sau faptul ca nu ies din casa neinsotite e valabil in acest moment doar pentru zonele indepartate de oras …. cu cit de apropii mai mult de Muscat, Sohar, Sur, Salalah, Nizwa – atitudinile se schimba si femeile au din ce in ce mai multa greutate in societate, pe toate planurile. ….. Poate o sa mai veniti in vizita, si noi o sa fim p-acilea sa va primim cu mare drag!!!! O vara faina!!!!
Cu respect, Simona
Brandusa, gandeste-te la ce educatie ai primit tu si la educatie primesc ele. Gandeste-te la modelele sociale, familiale pe care le ai in jur si la modele sociale pe care le au ele. E foarte foarte greu sa te desprinzi de ele, sa iti imaginezi ca exista si altceva si ca acel altceva iti este accesibil tie.
[…] e cu femeile prin Oman. Adriana a scris mult mai pe larg decat mine, asa ca aruncati o privire pe articolul ei. Doamna ne-a trecut in revista principiile Islamului, practic un ABC al religiei, iar la sfarsit […]
foarte intersant,.. am ajuns sa citesc articolul asta pentru ca era un link in articolul lui imperator despre oman…
si eu dupa ce am citti am constientizat, wow ce bine ca m-am nascut in europa, in romania, si ca pot calatori singura, pot calatori cu sora mea, sau cu prietene si ca parintii ne incurajeaza
si ce bine ca nu trebuie sa torn o caruta de copiii…
ma si gandeam daca arabii astia fac copii asa in prostie, in 20, 30 ani se mai auduga 1 miliard la populatia lumii.. not so good…
la ce le trebuie atatia copii nu pot intelege.. 15 copii, 5 copiii.. dumnezeule… e suficient 2 -pentru a inlocui ca si cum parintii…
abcd, nu cred ca sunt asa simple lucrurile cand vine vorba de copii. Nu-i vorba de aritmetica. Pentru ei copiii sunt cel mai pretios dar pe care-l primesc de la viata. Si vor cat mai multi.
Noi traim intr-un ritm mult mai alert si punem mai mult accent pe cariera si posesiuni. In contextul asa copiii pot fi priviti ca un obstacol. Ei sunt mai domoli, au valori usor diferite (dar si pe-acolo incep sa se schimbe) si familiile sunt mai unite.
Foarte interesant articol È™i ma bucur ca am descoperit blogul tău, Adriana. Cele spuse îmi stârnesc amintiri plăcute despre È™ederea mea în Oman unde am lucrat o perioada È™i unde am cunoscut femei deosebite. Femei È™colite, ambiÈ›ioase, cu studii superioare, care È™tiau sa se facă respectate, lucrau, conduceau, ieÈ™eau neînsoÈ›ite, făceau shopping, se îngrijeau, È›ineau la cariera lor È™i la familii. ÃŽntr-adevăr, cele mai tinere abia aÈ™teptau sa se căsătorească È™i sa aibă copii, familia fiind foarte importanta pentru ele, dar asta nu stătea în calea carierei lor. Cele povestite de Ahmed poarta cred eu o amprenta subiectiva strict legata de cum stau lucrurile în mediul pe care îl frecventează el (de exemplu, pot spune ca am vazut femei care faceau baie in locuri publice – e drept in abaya – deci nu stiu daca e interzis). Cu siguranta femeile omaneze sunt mai tradiÈ›ionaliste, sunt crescute cu alte valori si au o mentalitate diferita decat cea a femeilor occidentale, dar au posibilitatea sa aleagă cum sa își traiască viata spre deosebire de cele din Arabia Saudita si din ce am vazut eu, usor, usor se lasa influentate de societatea occidentala cu care intra in tot mai mult in contact.Deci, lucrurile nu stau chiar asa cum spune Ahmed, sau cel putin, ceea ce spune el nu e valabil pentru toate femeile din Oman.
[…] reamintit, cu drag, despre Wadi Shab si femeile din Oman, despre toate nebuniile mancate in Hong Kong si i-am povestit despre cum mi-am organizat […]