Intr-o discutie privata pe Facebook cu o mama care ma intreba diverse lucruri despre calatoriile cu copiii i-am marturisit ca ma ingrozeste ideea unui zbor long haul cu fetele. Stiu parinti care au zburat pe alte continente inclusiv cu bebelusi de cateva luni, n-are de ce sa-si faca probleme, doar ca eu am un blocaj mental pe tema asta. La nici trei secunde pe ecranul laptopului a aparut o afirmatie ce mi-a ramas intiparita in minte: “Ah, si eu care credeam ca esti curajoasa.”
M-am sucit si rasucit, am scris cu patima “Nu ma intereseaza sa fiu curajoasa”, am sters, am reformulat “Prefer sa fiu practica decat curajoasa” si iarasi am sters. Pana la urma i-am raspuns cu un smiley face si-atat.
Pentru mine sa fii curajos nu inseamna sa pleci cu copiii la drum lung. Curajoasa mi se pare Ana care, alergand cu pofta si rapiditate la Bran, s-a intalnit cu o denivelare. A aterizat pe burta si si-a julit genunchiul. A oftat, s-a scuturat de praf, s-a ridicat si-a alergat mai departe, cu ceva mai multa atentie la asfalt. Curajoasa mi se pare si Ema de fiecare data cand incearca sa ajute un copil caruia i-a iesit papucul din picior sau are de dus o haina la cuier. Se duce glont sa ajute desi s-a mai intamplat sa fie respinsa si sanctionata cu o palmuta peste mana sau o imbrancitura de un copil independent care nu vrea sa fie ajutat.
Intr-o societate in care instinctul de turma e puternic si in care suntem bombardati cu opinii si judecati din toate partile curajos e sa fii onest cu tine, sa-ti privesti fricile (fie ele mari sau mici) in ochi, sa accepti ca exista si sa lucrezi cu ele. Copiii o fac natural, instinctiv si mi se pare foarte important sa nu le furam darul asta proiectand propriile noastre frici asupra lor. Ma uit la fete si curajul lor parca-i un muschi care cu cat e exersat mai mult, cu atat devine mai puternic.
Asta nu inseamna ca ele stiu, in teorie, ce-i ala curajul si nici nu cred ca au nevoie sa afle definitia lui. In schimb, povestile nu strica niciodata asa ca m-am bucurat tare mult sa aflu despre Cartea Curajului. E o colectie de 10 povesti scrise pe intelesul copiilor de catre Adina Rosetti, toate inspirate din intamplari reale. Anul trecut, Pireus Bank a lansat aplicatia “Culegatorii de curaj” in care oricine putea sa scrie despre curajul oamenilor din jur, oameni ca noi toti care pusi intr-un context extraordinar s-au dovedit extrem de curajosi. Zece dintre intamplarile introduse in aplicatie au fost rescrise pentru copii si incluse in cartea asta.
Noi am cumparat-o de la Gaudeamus, insa voi puteti sa o achizitionati online, de la Editura Curtea Veche. I-am citit deja Anei cam jumatate din povesti. Am avut emotii caci sunt mai lungi decat ce obisnuiam noi sa citim – cam trei pagini fiecare, cu o ilustratie sau doua per poveste. A sorbit fiecare cuvintel si singura ei nemultumire a fost ca nu apar mai multe “poze dintr-astea frumoase”. N-am auzit-o sa spuna ceva de curaj, doar a ascultat atenta si probabil ca a absorbit ce mesaj a fost pregatita sa absoarba la momentul respectiv.
Abia astept sa mai creasca putin sa-i pot spune si povestile reale care au stat la baza aventurilor din carte. Pana atunci, insa, inspirata de curajul fetelor am lucrat intens cu frica mea si saptamana trecuta am cumparat primele bilete de avion long haul. O sa transmitem live din Thailanda si-o sa fim in acceptiunea multora niste parinti curajosi.
