Trebuie să recunosc că am fost puţin înspăimântată de schimbările pe care urma să le aducă diversificarea în viaţa noastră de părinţi călători. Cât Ana a fost alăptată exclusiv povesteam în stânga şi în dreapta cât de uşor e să pleci la drum fără biberoane, lapte praf, încălzitor şi alte alea. Şi nu de puţine ori mi s-a spus: “Da, da, lasă că vezi tu ce uşor o să fie să călătoreşti după 6 luni, când trebuie să cari jumătate de bucătărie după tine”.
Chiar şi fără ameninţările astea, mă cam temeam de diversificare în special pentru că nu-s prea bună prietenă cu gătitul. Dar totuşi, să iau jumătate de bucătărie după mine? Adică ce, mai exact? Storcător de fructe, steamer, sterilizator, încălzitor de biberoane, etc. Văleu, maică, dar noi trebuie să plecăm nouă zile în Portugalia şi nu cred că jumătate de bucătărie o să încapă în avion.
Din fericire, înainte de vacanţa în Portugalia am dat o fugă până la bulgari, cu maşina. Ocazia perfectă pentru a descoperi de ce avem nevoie, de fapt, pentru a continua procesul de diversificare în bune condiţii. Concluzia?
Am făcut poza asta cu vreo 5 ore înainte de îmbarcarea pentru Portugalia. Varianta cu storcător, steamer, sterilizator, încălzitor nu se potriveşte deloc, da deloc cu stilul nostru de viaţă. În afară de storcătorul de fructe care stă cuminte pe blatul din bucătărie, pe restul nici măcar acasă nu le folosim. Aşa că am ajuns la o versiune muuult simplificată a bagajului Anei, secţiunea pentru masă.
Fie că e vorba de o plecare de-un weekend sau de-o săptămână, punem în bagaj:
- Răzătoarea minune care transformă fructele şi morcovul într-o pastă numai bună de oferit Anei când îi e foame.
- Linguriţă de plastic pentru bebe şi bavete. În poză sunt bavete din pânză, dar între timp le-am descoperit pe cele din plastic care sunt mult mai practice în călătorii. După ce mănâncă Ana, le şterg cu un şerveţel, le spăl cu apă şi în câteva minute se usucă. Şi tot la capitolul asta, am văzut că există şi bavete de unică folosinţă. Mi s-au părut cam scumpe, dar s-ar putea să merite, mai ales în călătorii.
- O sticluţă mică cu detergent bio pentru a spăla linguriţa şi răzătoarea.
- Cănuţă cu supapă pentru apa Anei. Acasă îi mai dau să bea şi din pahar, dar când plecăm în călătorii prefer să iau cănuţa asta din care ştiu că nu curge apă când Ana o întoarce pe toate părţile.
- Borcănele Hipp. Deşi nu mă încântă peste măsură gustul şi nici Ana nu e cea mai mare fană, se pot dovedi extrem de utile. Şi nu cred că se întâmplă nicio tragedie dacă bebe mănâncă vreo trei – patru zile borcănele. Am mare atenţie, însă, ce Hipp-uri iau căci sunt câteva care conţin zahăr.
La faţa locului ne orientăm:
- la micul dejun mai mult ca sigur că găsim fructe proaspete (merele şi bananele sunt cel mai des întâlnite) . Le dăm pe răzătoare sau le sfărâmăm cu furculiţa şi Ana are parte de masa de fructe din ziua respectivă
- pe la restaurantele în care mergem cercetăm meniul după feluri care s-ar putea adapta la ce are bebe voie. Ne uităm în special după legume la grătar pe care să le cerem fără sare şi condimente. Sfărâmate cu furculiţa se transformă în masă caldă pentru Ana. La fel şi pieptul de pui la grătar. Şi supele creme merg dacă eşti ok cu faptul că au ceva sare. Noi i-am mai dat câteva linguri din cele care erau foarte puţin sărate.
- dacă trecem pe lângă un supermarket ne uităm după iaurt simplu. De preferat o marcă din care a mai gustat şi înainte, căci am avut surprize cu un iaurt bio care a umplut-o de bubiţe 🙂
Şi uite aşa bagajul nostru se menţine în limite decente, Ana nu-şi întrerupe mesele diversificate, iar toţi trei ne bucurăm de ieşirile noastre dese fără grija gătitului.
Voi cum procedati cu mâncarea bebeluşului/copilului în călătorii?
Eu chiar daca nu sunt mamica, pe mine sincer chestia asta cu bio nu ma convinge prea tare….am muncit intr-un restaurant unde totul era bio, dar si proprietarii imi spuneau ca au certificatele, dar nu sunt nici ei convinsi ca tot ce are certificat e si bio….asa ca eu as merge pe testat-aprobat, (sau nu dupa caz), bio sau non-bio. Unor prieteni pediatrul , pentru ea nu alapta, i-a recomandat nu stiu ce lapte din farmacie si cand s-au dus sa vada , 15 euro cutia….au luat de la supermarket de la raionul de copii cu 5 euro si copilul a crescut bine sanatos :)…Cred ca o sa ma ia cu ameteli cand o sa incep sa ma gandesc si eu la toate astea 😀 :D…si imi doresc sa nu devin obsedata de multe chestii, ca deja le am pe ale mele 😀 😀 😀
A fost foarte amuzanta faza cu iaurtul bio. Eram in avion spre Nisa si langa mine avea loc o bona de lux. Foarte simpatica, educata si se vedea pe fata ei cand vorbea de baietelul de care avea grija ca e topita toata dupa el. Tot vorbeam noi de bebelusi si am ajuns la capitolul mancare. Baietelul manca hipp-uri si iaurtul bio cu pricina. (da, si hipp-urile sunt bio) Noi nu ajunsesem la iaurt cu diversificarea, dar cand am ajuns i-am dat campina si napolact. Insa intr-o zi am dat cu ochii de iaurtul bio de care mi-a zis bona si eram cuioasa daca Anei o sa-i placa mai mult. N-am sesizat vreo diferenta (doar la pret…ca era cam dublu), in schimb la nici 10 minute dupa ce l-a terminat s-a umplut pe spate de bubite mici, mici si rosii. Prima ei alergie 😀 SI asa ne-am lecuit de bio.
Nici eu nu sunt convinsa ca tot ce se zice ca e bio, chiar e. Si oricum am mers pe principiul ca odata ajunsa la gradinita oricum n-o sa manance bio, asa ca i-am dat fix ce mancam si noi.
Foarte util acest articol. In curand vom pleca in prima vacanta cu fetita noastra in varsta de 1 anisor si ma gandeam cu groaza la ce mananca.
In ceea ce priveste iaurtul bio, cred ca ai interpretat un pic gresit reactia piticei. Napolact si Campina numai iaurturi nu sunt. Laptele este ultrapasteurizat si prin urmare se elimina din el tot ce poate da alergii. Pentru cel bio laptele nu este procesat la maxim si prin urmare poate da alergii. Sunt convinsa ca daca ii dai acelasi iaurt dupa varsta de 1 an nu mai pateste nimic. 🙂